ICCJ. Decizia nr. 5051/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5051/2009
Dosar nr. 6792/117/2006
Şedinţa publică din 22 aprilie2009
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamanţii R.E.M., R.I., R.A.M., R.R.E., C.D. şi R.E. jr. în contradictoriu cu Primarul şi P.M. Turda s-a solicitat Tribunalului Cluj, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei primarului cu nr. 285 din 9 februarie 2006 emisă în soluţionarea notificării înregistrate sub nr. 10016/ A/1119 din 11 aprilie 2001 şi obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului deţinut de aceasta situat în Turda, strada Castrul Roman, Cluj în suprafaţă de 540 m.p.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin notificarea menţionată au solicitat în baza art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilului situat la adresa administrativă din Turda, strada Traian, Cluj, înscris în C.F. Turda, cu destinaţia de casă, curte şi grădină situată în intravilan, în suprafaţă de 4885 m.p.
S-a mai arătat că printr-o sentinţă civilă nr. 2921/1999, pronunţată de Judecătoria Turda, s-a dispus admiterea unei acţiunii în revendicare cu privire la acelaşi imobil, că această sentinţă nu a putut fi valorificată deoarece imobilul casă a fost înstrăinat de către P. Turda în baza Legii nr. 112/2005 iar imobilul teren a suferit o serie de dezmembrări succinte, ceea ce i-a determinat să solicite prin notificare restituirea în natură a imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamanţii au mai arătat că prin dispoziţia contestată s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 2408 m.p., formată din nr. top 2592/1/1 în suprafaţă de 1893 m.p. şi nr. 2591/2/1/1, în suprafaţă de 515 m.p., iar terenul în suprafaţă de 540 m.p. identificat cu nr. top 2592/1/2 a rămas la stat, fiind închiriat unor persoane fizice şi pe care s-a edificat o construcţie neautorizată.
În final, reclamanţii au arătat că au solicitat punerea în posesie a imobilului restituit iar P. Turda prin procesul - verbal înregistrat sub nr. 18427 din 10 iulie 2006 a arătat că nu se poate asigura calea de acces la terenul restituit în natură, propunându-li-se să se adreseze instanţei.
Reclamanţii au indicat ca temei de drept dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 99 din 9 februarie 2007, Tribunalul Cluj a respins acţiunea reclamanţilor, formulată în contradictoriu cu pârâtul P.M. Turda iar faţă de pârâta P.M. Turda a respins-o ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceiaşi sentinţă s-a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamantul R.E.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia atacată emisă de pârâtul P.M. Turda s-a restituit în favoarea petenţilor R.I., R.E.M., R.V.L., R.V., R.A., R.R.E., C.D. şi R.E. imobilul teren în suprafaţă de 2408 m.p.
La art. 2 al acestei dispoziţii s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reprezentând diferenţa dintre valoarea reală a imobilului cu nr. top 2592/1 (casă în suprafaţă de 104 m.p.) şi valoarea actualizată a despăgubirilor acordate prin hotărârea nr. 40/1998 a C.J. Cluj pentru aplicarea dispoziţiei Legii nr. 112/1995, în cotă de 1/2 parte petentului I.V., respectiv cota de ½ parte petenţilor R.I., R.E.M., R.V.L., R.V., R.A., R.R.E., C.D. şi R.E.
S-a mai făcut menţiunea că se va scădea valoarea suprafeţei de 115 m.p., teren acordată în plus.
Faţă de reclamanta R.E.M. s-a admis excepţia tardivităţii plângerii formulate împotriva dispoziţiei analizate în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece dispoziţia i-a fost comunicată acestuia la 21 februarie 2006 iar plângerea a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data 28 iulie 2006.
S-a mai reţinut că a fost efectuată o singură comunicare a dispoziţiei către R.E.M., deoarece conform susţinerilor acestuia şi a celorlalţi reclamanţi, în cursul procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, acesta a făcut demersurile necesare în vederea redobândirii proprietăţii asupra imobilului, dar pentru că această înţelegere nu a fost consemnată în cuprinsul unei procuri, faţă de ceilalţi reclamanţi nu există dovada comunicării dispoziţiei.
Pe parcursul judecăţii au decedat reclamanţii R.I. având succesori pe R.I., R.I.C. şi R.E.M. şi R.A.M. având ca succesori pe R.A. şi R.V.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 540 m.p. s-a reţinut că proprietarul acestuia este S.R., că pe acesta s-a edificat o construcţie (casă familială) de către soţii P., că divergenţele dintre R.E.M. şi soţii P. au apărut cu privire la drumul de servitute ce se impunea a fi creat pe această parcelă şi că în aceste condiţii nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a fi restituit în natură, urmând a se acorda despăgubiri în condiţiile stabilite prin dispoziţia contestată.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la predarea efectivă a suprafeţei de teren, cuprinse în dispoziţia contestată s-a reţinut că dispoziţia în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităţilor depublicitate, astfel că, promovarea unei astfel de acţiuni nu era necesară.
Referitor la problemele legate de accesul la terenul restituit şi instituirea servituţii de trecere s-a reţinut că acestea urmează să fie clarificate pe calea dreptului comun.
Apelul declarat de reclamanţi a fost soluţionat prin Decizia nr. 79/ A din 12 martie 2008 de către Curtea de Apel Cluj, în sensul admiterii lui, desfiinţarea sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut în urma efectuării raportului de expertiză tehnică de identificare a imobilului înscris în C.F. Turda, că terenul revendicat are proprietari tabulari terţe persoane, că se impune identificarea din punct de vedere topografic a terenului şi pentru a nu se încălca principiul disponibilităţii părţilor este necesar a se rejudeca cauza de către instanţa de fond.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanţii R.I.C., R.E.M., R.V.L., R.A., R.V., R.R.E., C.D. şi R.E. au formulat recurs indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, reclamanţii au susţinut că solicitările lor trebuiau analizate prin prisma art. 1, 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001, adică trebuia stabilită natura construcţiei, caracterul demontabil sau nu al acesteia, anul edificării ei şi verificarea legalităţii acesteia.
Au mai susţinut că nu se impune efectuarea unei expertize topografice deoarece din conţinutul dispoziţiei primarului reiese că a fost edificată construcţia cu destinaţia „Casa familială" asupra imobilului identificat cu nr. top 2592/1, dezmembrat ulterior, identificare care nu a fost contestată.
În ultima critică reclamanţii au arătat că în mod nejustificat s-a reţinut că pentru imobilul în litigiu s-ar fi acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 deoarece din probele administrate rezultă că despăgubirile s-au acordat pentru imobilul precizat cu nr. 2592/2 iar imobilul revendicat are nr. top 2592/1/2.
Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit textelor legale a căror aplicare greşită este invocată de către recurenţi, restituirea în natură a terenurilor preluate abuziv se face în starea în care se află la data cererii de restituire dacă sunt libere de orice sarcini, chiar dacă pe acestea s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990 precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
În C.F. 4419 Turda sunt înscrise ambele numere topo respectiv 2591/2 şi 2592, care ulterior preluării imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 au suferit dezmembrări dar conform raportului de expertiză încuviinţat de instanţa de apel reiese că terenul în litigiu se identifică din punct de vedere topografic în nr. top 2591/2/1/2 care nu se mai regăseşte în C.F. 4419, fiind transcris într-o altă C.F.
Într-adevăr din planul de situaţie, reiese că numărul de CF 4419 top 2591/2/1 s-a dezmembrat iar pentru suprafaţa de 1000 m.p. s-a înscris un număr nou de C.F. nr. top 2591/2/1/2, care reprezintă „grădina cu acces în strada Castrului Roman şi care aparţine numitului S.P. în întregime, ca bun propriu cu titlu de drept de schimb, conform Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii în echivalent".
Nu se poate reţine greşita aplicare a dispoziţiilor legale menţionate pentru că tocmai în vederea aplicării corecte a acestor dispoziţii, instanţa de apel a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, pentru efectuarea unei expertize topografice a terenului intabulat cu nr. top nou 2591/2/1/2.
Cu ocazia rejudecării se vor analiza şi susţinerile reclamanţilor cu privire la stabilirea naturii construcţiei, caracterul demontabil sau nu al acesteia, verificarea legalităţii şi a anului edificării, tocmai pentru a se verifica condiţiile necesare aplicării art. 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, odată lămurit acest se va putea verifica şi dacă pentru acest imobil, care nu se mai regăseşte în C.F. 4419 s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.
Criticile aşa cum au fost formulate de către recurenţi pot fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., care însă nu pot fi reţinute în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., motiv pentru care se va respinge recursul, se va menţine ca legală hotărârea instanţei de apel şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii R.I.C., R.E.M., R.V.L., R.A., R.V., R.R.E., C.D. şi R.E. împotriva deciziei nr. 79/ A din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8983/2009. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4995/2009. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
