ICCJ. Decizia nr. 5392/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5392/2009
Dosar nr. 751/44/2007
Şedinţa publică din 11 mai 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1505 din 14 august 2001 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Comunei Broşteni, judeţul Vrancea şi SC V.P.C. SRL din comuna Broşteni, judeţul Vrancea, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună restituirea în natură a suprafeţei de 2.500 mp teren situat în comuna Broşteni, judeţul Vrancea, precum şi la plata unor despăgubiri materiale pentru construcţia amplasată pe acest teren, demolată în anul 1963.
Prin sentinţa civilă nr. 110 din 30 mai 2002, Tribunalul Vrancea a respins, ca nefondată, cererea privind restituirea în natură a suprafeţei de 2.500 mp teren şi ca prematur capătul de cerere privind plata despăgubirilor băneşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantei, în calitate de moştenitoare a defunctului L.I., i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, pentru suprafaţa de 1.500 mp teren limitrof cu cel solicitat în cauza de faţă, întrucât cel solicitat este ocupat de construcţii.
De asemenea, s-a reţinut că şi fratelui reclamantei, numitul L.V., i s-a reconstituit, tot în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1.500 mp teren intravilan, pe vechiul amplasament, astfel că întregul teren a fost restituit moştenitorilor.
În ceea ce priveşte despăgubirile băneşti pentru construcţie, cererea a fost apreciată ca prematur formulată, notificarea reclamantei urmând a fi transmisă la Prefectura Judeţului Vrancea, competentă a stabili despăgubirile.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, iar Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 69 A din 10 noiembrie 2002 a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, obligând pârâta Primăria comunei Broşteni la plata sumei de 165.972.858 lei, cu titlu de despăgubiri pentru construcţia demolată.
Cu privire la celălalt capăt de cerere, s-a reţinut că terenul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, întrucât dreptul de proprietate i s-a reconstituit în baza Legii nr. 18/1991.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta Primăria comunei Broşteni.
Prin Decizia civilă nr. 869 din 321 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.M.; a fost admis recursul declarat de pârâta comuna Broşteni; a fost casată Decizia recurată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut că recursul reclamantei este nefondat, întrucât terenul pretins a fost cuprins în suprafaţa validată de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu mai intră sub incidenţa acestei din urmă legi.
În ceea ce priveşte recursul declarat de către pârâtă, s-a reţinut că la dosarul cauzei a fost depus un înscris nou, respectiv cererea fratelui recurentei, numitul L.V., care la data de 17 februarie 1962 a solicitat Primăriei comunei Broşteni autorizarea demolării construcţiei, ceea ce ar conduce la concluzia că respectiva construcţie nu s-ar fi demolat prin metodele abuzive ale statului, ci la cererea fostului proprietar, ceea ce ar face inaplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Dar cum acest înscris nu a fost cunoscut de către instanţele fondului şi cum împrejurarea de fapt prelevată impune completarea probatoriului pe acest aspect, a fost casată Decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr. 751/44/2007 şi s-a administrat proba cu expertiză grafoscopică care a concluzionat că cererea intitulată „Tovarăşe Preşedinte" datată 17 februarie 1962, nu a fost scrisă şi semnată de aceeaşi persoană care a scris şi semnată cererea intitulată „Domnule Primar" datată 16 mai 1991, prin urmare, nefiind scrisă de fratele reclamantei .
Prin Decizia civilă nr. 86/A din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantă; a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 110 din 30 mai 2002 a Tribunalului Vrancea şi s-a constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri în cuantum de 16.598 lei ce urmează a fi achitate conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Instanţa de apel a reţinut că susţinerea pârâtei cu privire la demolarea la cerere a imobilului nu a fost dovedită şi că această construcţie a fost demolată abuziv, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cum din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că valoarea actualizată a imobilului este de 16.598 lei, instanţa de apel a constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri prin echivalent în acest cuantum.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, reţinând că, pentru suprafaţa de teren, dreptul de proprietate i-a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta comuna Broşteni, prin primar, criticând-o sub următoarele aspecte.
Decizia Curţii de Apel Galaţi este nelegală în ce priveşte obligarea la plata despăgubirilor, întrucât acest capăt de cerere este prematur formulat, notificarea reclamantei urmând a fi transmisă Prefecturii Vrancea pentru a stabili cuantumul despăgubirilor.
Se susţine, de asemenea, că nu s-a făcut dovada certă a faptului că bunul pentru care s-au stabilit despăgubiri a fost preluat abuziv, cele stabilite de expertul grafoscopic fiind neconcludente în acest sens şi, prin urmare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai criticat faptul că instanţa de apel şi-a depăşit competenţa materială atunci când a stabilit cuantumul despăgubirilor, deoarece acestea se stabilesc printr-o procedură specială şi nu de către instanţă.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerente ce urmează :
Nu poate fi reţinută critica referitoare la nelegalitatea deciziei recurate în ceea ce priveşte obligarea la plata despăgubirilor, deoarece instanţa de apel nu a obligat la plata despăgubirilor şi a constatat doar că reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru construcţia demolată.
După apariţia Legii nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001, competenţa de stabilire a cuantumului despăgubirilor revine Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor şi nu Prefecturii Vrancea, cum era în vechea reglementare a Legii nr. 10/2001, astfel încât acest capăt de cerere nu apare ca prematur formulat.
În ceea ce priveşte critica privind nedovedirea faptului că respectiva construcţie a fost demolată abuziv, acest aspect vizează temeinicia deciziei recurate şi nu mai poate fi examinat în calea de atac a recursului, întrucât pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Este adevărat că în actuala formă a Legii nr. 10/2001, cuantumul despăgubirilor este stabilit după o procedură specială de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar faptul că instanţa de apel a reţinut o valoare aproximativă rezultată din raportul de expertiză efectuat în cauză, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, nu poate conduce la concluzia că Decizia este nelegală, acest cuantum fiind doar un punct de pornire în ce priveşte evaluare ape care o va face Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, reclamanta având deschisă calea unei eventuale acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ, în cazul în care va fi nemulţumită de cuantumul despăgubirilor stabilite.
Ceea ce interesează în mod esenţial, este faptul dacă reclamanta este persoană îndreptăţită la despăgubiri prin echivalent pentru construcţia demolată, or acest lucru a fost stabilit în mod legal de către instanţa de apel.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Broşteni împotriva deciziei nr. 86A din data de 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5388/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5396/2009. Civil → |
|---|
