ICCJ. Decizia nr. 5264/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5264/200.
Dosar nr. 33248/3/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 719 din 18 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins acţiunea precizată, formulată de reclamanţii G.V. şi G.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul oraşului Voluntari.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificarea nr. 8258 din 9 august 2001, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului amplasat pe str. C., compus din clădiri, livadă şi viţă de vie pe rod, care au trecut în proprietatea statului în anul 1986.
Prin dispoziţia nr. 678 din 14 august 2006, emisă de Primarul oraşului Voluntari în temeiul Legii nr. 10/2001, cererea reclamanţilor privind restituirea în natură a imobilului construcţie situat în oraşul Voluntari, a fost respinsă, propunându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru construcţia demolată, urmând a se ţine cont de faptul că familia a primit un apartament situat în oraşul Voluntari.
A mai reţinut tribunalul, că singurul înscris doveditor al dreptului de proprietate invocat de reclamanţi este actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care P.A. înţelegea să vândă soţilor G.M. şi C. imobilul proprietatea sa, compus din teren în suprafaţă de 3000 mp, pe care se aflau pomi fructiferi şi vie, precum şi o construcţie compusă din casă cu 2 camere, hol, bucătărie, garaj şi atenanse, actul constituind titlu de proprietate doar pentru imobilul construcţie, demolat abuziv de autorităţi în anul 1986.
Tribunalul a mai reţinut că nu se poate face aplicarea prezumţiei de proprietate prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, pentru că nu este vorba despre o lipsă totală a probelor, iar la dosar nu s-au depus înscrisuri provenind de la autorităţile care au luat măsura exproprierii, din care să rezulte o altă situaţie privind proprietatea terenului.
Chiar dacă dispoziţia contestată nu cuprinde menţiuni privind respingerea cererii de restituire în natură a terenului, nu se impune anularea parţială a acestui act, cât timp, din materialul probator, se reţine că reclamanţii nu sunt persoane îndreptăţite la restituirea terenului.
Referitor la valoarea despăgubirilor ce se cuvin reclamanţilor pentru construcţii, tribunalul a reţinut că, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, entitatea investită cu soluţionarea notificării propune acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri, acestea fiind calculate ulterior, conform procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia nr. 321 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii G.V. şi G.P. (fiul moştenitor al reclamantei G.C., decedată în timpul procedurii de soluţionare a apelului) împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot.
A admis în parte contestaţia şi a anulat în parte dispoziţia nr. 678 din 14 august 2006, emisă de Primarul oraşului Voluntari.
A obligat pe Primarul oraşului Voluntari să restituie în natură reclamanţilor terenul în suprafaţă de 3380 mp, situat în intravilanul oraşului Voluntari, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert F.M.
A menţinut celelalte măsuri din dispoziţia contestată.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului de a se pronunţa asupra întinderii despăgubirilor pentru construcţia demolată.
Instanţa de apel a reţinut că, în anul 1980, G.M., soţul C.G. şi tată apelanţilor, deţinea în posesie suprafaţa totală de 6380 mp teren în tarlaua 45, parcelele 693 şi 694. Pe parcela nr. 693, în suprafaţă de 3828 mp teren, a existat construcţia demolată după preluarea imobilului de către stat.
Din suprafaţa totală de 6380 mp teren, reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, pentru 3000 mp teren, pe alt amplasament. Diferenţa de teren de 3380 mp a fost identificată de expert prin suprapunere, rezultând că această suprafaţă de teren se suprapune parţial cu parcela nr. 693.
Instanţa de apel a constatat că înscrisurile emanând de la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov dovedesc calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la restituirea diferenţei de teren. Informaţiile furnizate de această autoritate nu fac dovada dreptului de proprietate într-un litigiu de drept comun, dar cauza este supusă legii speciale de restituire, conform căreia dovada deţinerii proprietăţii la data preluării abuzive se poate face şi cu astfel de înscrisuri.
Actul sub semnătură privată nu poate fi opus reclamanţilor şi nu poate fi privit ca o probă contrară, în sensul art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Numai în măsura în care intimatul ar fi adus probe din care să rezulte că diferenţa de teren nerestituită ar fi aparţinut altei persoane la data preluării abuzive, s-ar fi putut considera că s-a făcut proba contrară.
De altfel, a reţinut instanţa de apel, ipoteza prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, nu este incidenţă, deoarece reclamanţii nu au invocat ca dovadă a dreptului de proprietate actul normativ prin care s-a dispus măsura exproprierii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs oraşul Voluntari, prin primar.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, aceasta reţinând în mod greşit că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 6380 mp teren.
Singurul înscris ce poate fi luat în calcul este actul sub semnătură privată în baza căruia autorul reclamanţilor a cumpărat de la P.A. suprafaţa de teren de 3000 mp, pentru diferenţa de teren până la 6380 mp neexistând nici un înscris.
In evidenţele registrului agricol în perioada 1964 -1970, reclamanţii figurau ca şi chiriaşi ai numitei P.A., iar în perioada 1971 - 1975 G.M. şi G.C. figurează înscrişi în evidenţele agricole doar cu suprafaţa de 3000 mp teren.
A mai arătat recurentul, că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de proprietar pentru suprafaţa de 6380 mp teren, înregistrările din evidenţele cadastrale nefăcand dovada dreptului de proprietate, deoarece înscrierea se făcea declarativ.
Recursul declarat este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanţă.
În cauză, recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., referitoare la hotărâri date cu încălcarea formelor de procedură şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Dezvoltarea criticilor, însă, vizează doar modul în care instanţa de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la stabilirea suprafeţei totale de teren deţinute de autorul reclamanţilor şi suprafeţei de teren pe care s-a aflat construcţia edificată, pentru că recurentul nu indică ce anume forme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. s-ar fi încălcat şi nici care sunt dispoziţiile legale care au fost încălcate sau aplicate greşit.
Or, aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Faţă de cele arătate, se va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi şi se va constata nul recursul declarat de recurentul intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi G.V. şi G.P..
Constată nul recursul declarat de oraşul Voluntari, prin primar împotriva deciziei nr. 321 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5258/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5183/2009. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
