ICCJ. Decizia nr. 5403/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5403/2009
Dosar nr. 2060/3/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 2060/3/2008 din 1 aprilie 2008, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul T.A.C., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea acţiunii, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie, pe o perioadă de cel mult trei ani, în Belgia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 24 noiembrie 2007, în baza acordului dintre cele două state privind readmisia persoanelor aflate în situaţia ilegală, ratificat prin HG nr. 825/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 599 din 1 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând, în esenţă, că, la data de 24 noiembrie 2007 pârâtul T.A.C. a fost returnat de autorităţile din Belgia pentru şedere ilegală pe teritoriul acestui stat, împrejurare care rezultă din înscrisurile depuse la dosar, între care şi declaraţia olografă dată de pârât la data menţionată.
Cererea reclamantei a fost întemeiată pe Legea nr. 248/2005 care, la art. 38 şi art. 39 prevede condiţiile în care exercitarea dreptului la liberă circulaţie este limitată, incluzând şi situaţia persoanei care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, precum şi situaţia persoanei care prin activitatea sa pe teritoriul unui stat ar aduce atingere gravă intereselor României sau relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
În raport de efectul direct al Directivei comunitare, din normele căreia rezultă, fără echivoc, faptul că, împrejurarea că autorităţile altui stat au dispus expulzarea pârâtului, nu este prin ea însăşi suficientă pentru ca tribunalul să interzică dreptul la liberă circulaţie al unui cetăţean român pe teritoriul acelui stat, libertatea de circulaţie sub acest aspect neputând fi îngrădită decât dacă situaţia invocată de reclamantă prin cererea sa poate fi încadrată într-una din cele trei cazuri ce constituie excepţii de la principiul liberei circulaţii a persoanelor. Cum tribunalul a reţinut că din actele depuse de reclamantă în susţinerea cererii sale nu s-a dovedit, în speţă, existenţa niciunuia dintre cazurile de excepţie arătate, a constatat că acţiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată.
Prin Decizia civilă nr. 785A din 3 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul, reţinând, în esenţă, că în cauză nu rezultă din probele administrate, după cum corect a reţinut instanţa de fond, că prezenţa intimatului ar reprezenta o ameninţare reală şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al ţării din care el a fost returnat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, pe care a criticat-o sub următoarele aspecte :
- Deşi este adevărat că în acordurile de readmisie încheiat de România cu diferite state nu se menţionează nicio obligaţie pentru Statul Român, ca ulterior readmisiei cetăţeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulaţie al respectivului cetăţean român, însă nu este mai puţin adevărat că o atare obligaţie este stipulată prin Legea nr. 248/2005, în art. 38 şi urm., care constituie dreptul intern în materie şi care vine să complinească acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state, inclusiv cu Belgia.
- De asemenea, prin Decizia 855 din 28 noiembrie 2006 a Curţii Constituţionale a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, astfel că obligaţiile prevăzute în această lege trebuie respectate de toţi cetăţenii români care călătoresc în străinătate.
- Deşi Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale garantează la art. 2 dreptul la liberă circulaţie în ţară şi străinătate, această garanţie suportă anumite restricţii, ceea ce înseamnă că dreptul în discuţie nu are un caracter absolut, putând cunoaşte anumite limitări, raportat la exigenţele de securitate naţională, siguranţă publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale şi protecţia drepturilor şi libertăţilor altora.
Analizând lucrările dosarului, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. în acord cu dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, privind raportul dintre legislaţia naţională şi legislaţia comunitară, urmează să se facă aplicarea principiilor de interpretare stabilite în jurisprudenţa sa de Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene, în special a principiului supremaţiei dreptului comunitar şi a obligaţiei de a nu aplica dreptul naţional contrar dreptului comunitar.
2. Deşi instanţele naţionale nu au competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii sau temeiniciei măsurii de expulzare dispusă de autorităţile belgiene, împrejurarea că acestea au dispus expulzarea pârâtului nu este ea însăşi suficientă pentru instanţa română de a interzice exercitarea dreptului la libera circulaţie al cetăţeanului său pe teritoriul Belgiei.
3. Articolul 25 din Constituţia României stabileşte că persoanele cu cetăţenia română au dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, excepţiile de la această regulă regăsindu-se în cuprinsul Legii nr. 248/2005, art. 38 şi art. 39, cât şi în cuprinsul legislaţiei comunitare, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE;
4. Legea internă prevede posibilitatea iar nu obligativitatea restrângerii dreptului la liberă circulaţie, în timp ce art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE prevede în mod limitativ situaţiile în care se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie: afectarea ordinii publice, a siguranţei publice şi a sănătăţii publice.
5. Simpla nerespectare a condiţiilor prevăzute de legea belgiană referitoare la dreptul de şedere pe teritoriul său, nu poate fi încadrată în sfera noţiunilor de ordine, siguranţă sau sănătate publică, în situaţia dată, măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în Belgia, ar fi disproporţionată faţă de starea de fapt.
În baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 785A din data de 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5485/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5409/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
