ICCJ. Decizia nr. 5409/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs

Decizii civile ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5409/2009

Dosar nr. 10692/1/2008

Şedinţa publică din 11 mai 2009

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Prin Decizia civilă nr. 5667 din 8 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 663/A din 22 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; a fost casată Decizia recurată; a fost admis apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 691 din 14 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă; a fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei, a fost înlăturată menţiunea privind obligare a pârâtei A.V.A.S. să emită o nouă dispoziţie prin care să acorde reclamantelor despăgubiri băneşti în cuantum de 3.452.828.839 lei ROL pentru bunurile naţionalizate, constând în moară ţărănească alcătuită din clădire şi tren intravilan în suprafaţă de 2372,21 mp situat în comuna Plopii Slăvineşti, sat Beciu, judeţul Teleorman şi utilaje conform evaluărilor de expert tehnic M.V.

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii R.V.R., M.M.N. şi S.V., arătând următoarele:

- Contestatoarele au solicitat Fondului Proprietăţii de Stat (în prezent A.V.A.S.) să le acorde despăgubiri băneşti în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul moară ţărănească compusă din clădire, parter şi etaj, construită din cărămidă şi acoperită cu tablă şi ţiglă şi teren intravilan în suprafaţă de 2372,21 mp amplasat în comuna Plopii Slăvineşti, judeţul Teleorman, tarlaua 35, parcela 431, însă prin Decizia nr. 100 din 22 februarie 2005 emisă de A.V.A.S. le-a fost respinsă cererea pe motiv că nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate.

Contestatoarele arată că această decizie este nelegală, deoarece au făcut dovada dreptului de proprietate, deoarece potrivit art. 221 din Legea nr. 247/2005, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

S-a formulat acţiune pentru anularea acestei dispoziţii, iar prin sentinţa nr. 691 din 14 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă contestaţia; a fost anulată Decizia contestată şi a fost obligată A.V.A.S. că emită o nouă decizie cu despăgubiri în valoare de 3.452.828.839 lei ROL, sentinţă ce a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 663/A din 22 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta A.V.A.S., iar prin Decizia civilă nr. 5667 din 8 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul A.V.A.S., precum şi apelul formulat de această pârâtă şi a fost schimbată, în parte, sentinţa primei instanţe în sensul înlăturării obligaţiei A.V.A.S. de a emite o nouă decizie pentru despăgubiri băneşti.

- Această din urmă decizie a fost atacată cu contestaţie în anulare, întrucât dezlegarea dată pricinii în recurs este rezultatul unei greşeli materiale care constă în faptul că, deşi la dosarul cauzei există contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 963/2002 prin care SC S. SA a vândut imobilul în litigiu numitei P.T.F. şi deci SC S. SA nu este unitate deţinătoare a imobilului, cu toate acestea, în mod greşit instanţa de recurs a admis recursul şi a înlăturat menţiunea privind obligare pârâtei A.V.A.S. de a emite o nouă dispoziţie prin care să se acorde despăgubiri băneşti, reţinând că SC S. SA ar fi unitate deţinătoare.

În mod greşit instanţa de recurs a reţinut că, întrucât prin sentinţa civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2000 a Tribunalului Teleorman s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. TR 15 din 13 martie 2000 încheiat între A.V.A.S. şi A.S.S., calitatea de unitate deţinătoare revine SC S. SA şi nu instituţiei implicate în privatizare, nefiind incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Instanţa de recurs nu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a A.V.A.S..

- Contestatoarele solicită instanţei ca, după admiterea contestaţiei în anulare şi anularea deciziei pronunţate de instanţa de recurs, să rejudece recursul şi să respingă ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S.

Analizând Decizia contestată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce urmează :

- Din criticile formulate de către contestatoare, rezultă că acestea şi-au întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocând faptul că Decizia pronunţată în recurs este nelegală, deoarece delegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, însă, aşa-zisa greşeală materială este în fapt o eventuală greşeală de judecată, contestatoarele urmărind ca pe această cale să obţină o nouă soluţionare, în fond, a pricinii, acest lucru nemaifiind posibil în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare.

- De altfel, contestatoarele nici nu sunt vătămate în drepturile lor, deoarece nu este important a se stabili în contradictoriu cu cine au acestea dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, ci doar dacă au acest drept, pentru că, mai departe, calea de urmat în vederea obţinerii în mod efectiv a drepturilor lor este cea prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel, această procedură presupune o nouă evaluare a despăgubirilor ce se cuvin contestatoarelor-reclamante care va fi efectuată de către Comisia Centrală pentru Stabilire Despăgubirilor, acestea având posibilitatea, în cazul în care sunt nemulţumite de valoarea stabilită, să atace hotărârea Comisiei Centrale pentru Stabilire Despăgubirilor în faţa instanţei de contencios administrativ.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte , în baza art. 320 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5667 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii R.V.R., M.M.N. şi S.V. împotriva deciziei nr. 5667 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2007.

← ICCJ. Decizia nr. 5403/2009. Civil. Limitarea exercitării...  ICCJ. Decizia nr. 5482/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5409/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs