ICCJ. Decizia nr. 6990/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6990/2009
Dosar nr. 674/1/2009
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă de reclamantul P.V.C., pe rolul Tribunalului Iaşi, s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 1455/2006 emisă de Primarul municipiului Iaşi şi restituirea în natură a terenului în suprafaţa de 230 m.p. situat în Iaşi, str. Turturelelor.
Prin sentinţa civilă nr. 2517 din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamant aşa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că suprafaţa de teren identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză efectuată de C.G., de 2,30, este liberă de orice construcţie şi are destinaţia de spaţiu verde astfel că se impunea restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren.
Urmare admiterii apelului declarat de pârâtul P.M. Iaşi, prin Decizia nr. 201 din 26 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus schimbarea în tot a sentinţei atacate şi în consecinţă s-a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că deşi terenul în litigiu este cuprins în planul de sistematizare a oraşului şi noile construcţii nu au ocupat în totalitate terenurile expropriate, restituirea în natură nu este posibilă a terenului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 6165 din 28 septembrie 2007, s-a admis recursul reclamantului, s-a casat Decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare cu indicaţia de a se stabili dacă terenul indicat ca spaţiu verde reprezintă o amenajare de utilitate publică în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată şi în ce mod restituirea în natură ar afecta buna utilizare a construcţiilor limitrofe.
Rejudecându-se cauza s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice topo – cadastrale şi prin Decizia nr. 201 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, a admis apelul pârâtului şi pe fond a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că nu este posibilă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 230 m.p. situat în Iaşi, str. Turturelelor, neocupat de construcţii, deoarece este necesar bunei utilizări a blocurilor învecinate şi întreaga zonă aparţine domeniului public de interes local conform Legii nr. 213/1998.
Prin recursul declarat, reclamantul a susţinut că hotărârea este nelegală, criticând-o sub aspectul faptului că nu s-a răspuns problemelor stabilite prin decizii de casare, că terenul este între curţi de acces numai pe două laturi şi că prin restituirea lui nu se afectează utilitatea acestora.
Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia civilă nr. 1455 din 26 aprilie 2006, emisă de pârâtul P.M. Iaşi, s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri băneşti pentru imobilul mai sus menţionat şi a propus acordarea de despăgubiri în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, cu ocazia rejudecării apelului, rezultă că terenul a fost identificat prin planul de situaţie din anul 1955, cu o suprafaţă de 318.800 m.p., între punctele de frântură 1, 2, 3, 4, 5, 1.
Tot din concluziile raportului de expertiză rezultă că din suprafaţa de teren revendicată o parte de 18.845 m.p. are destinaţia de cale de acces pentru una din scările blocului Z8, restul terenului nefiind afectat de utilităţi publice.
Suprafaţa de 230 m.p. revendicată de recurent nu poate fi restituită în natură pentru că pentru normala exploatare a blocurilor construite pe terenul expropriat sunt necesare căi de acces, spaţii verzi care constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea o porţiune liberă.
Drept urmare, instanţa de apel în mod corect a reţinut că terenul în litigiu este cuprins în planul de sistematizare al oraşului şi în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa afectată amenajărilor de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin Decizia de casare s-a trimis cauza spre rejudecare cu indicaţia de a se stabili dacă terenul indicat ca spaţiu verde reprezintă o amenajare de utilitate publică, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată şi în ce mod restituirea în natură ar afecta buna utilizare a construcţiilor limitrofe, ceea ce instanţa de rejudecare prin Decizia recurată a lămurit în sensul arătat mai sus.
În aceste condiţii dispoziţia emisă de primar ca şi hotărârea pronunţată de instanţa de apel sunt legale iar recursul, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.V.C. împotriva deciziei nr. 201 din 16 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6552/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5514/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
