ICCJ. Decizia nr. 5921/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5921/200.
Dosar nr. 1264/46/200.
Şedinţa publică din 25 mai 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 9137 din 14 august 2002 la Judecătoria Piteşti, reclamanţii G.V.V., G.I., G.S. au chemat în judecată pe pârâta SCP. SA Piteşti pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare încheiat între A.P.A.P.S. şi pârâtă privind imobilul cu destinaţie de moară, 0,5 ha teren aferent, situat în comuna Miroşi, judeţul Argeş şi să le fie restituit în natură imobilul respectiv.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 5987 din 17 octombrie 2002 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Argeş în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 67 din 1 aprilie 2004 a respins cererea reclamanţilor privind restituirea imobilului, cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii G.E., G.A. şi U.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că imobilul a cărui restituire se solicită nu poate fi identificat datorită refuzului reclamanţilor şi intervenienţilor de a consemna onorariul pentru expertul abilitat să întocmească expertiza tehnică necesară dovedirii dreptului pretins.Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel reclamanţii şi intervenienţii, apel respins ca nefondat de către Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 1771/A din 10 septembrie 2004.
Pentru a decide astfel s-a reţinut ca fiind legală şi temeinică hotărârea primei instanţe, care a dat eficienţă prevederilor art. 1169 C. civ., potrivit cărora „oricine face o susţinere în faţa instanţei trebuie să o dovedească".
Recursul declarat de reclamanţi a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 7745 din 7 octombrie 2005, cu consecinţa casării deciziei instanţei de apel şi a trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
În adoptarea acestei soluţii, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că potrivit disp. art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, iar pentru realizarea acestei finalităţi pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
S-a mai reţinut că, instanţele de fond nu au fost preocupate să-şi îndeplinească această îndatorire.
În exercitarea rolului lor activ, s-a arătat că instanţele aveau putinţa ca din oficiu, în condiţiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., să dispună efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească coordonatele de identificare ale bunului imobil a cărui restituire s-a solicitat, dar, ambele instanţe au considerat că administrarea unei astfel de probe era esenţială pentru soluţionarea cauzei.
În rejudecare, în raport cu cerinţele art. 315 C. proc. civ., instanţa a dispus efectuarea probelor necesare pentru stabilirea adevărului în cauză.
Prin administrarea probatoriului dispus, nu a fost încălcat principiul rezonabilităţii soluţionării cauzei statuat de jurisprudenţa CEDO, în condiţiile în care principiul stabilirii adevărului, materializat prin dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. implică cerinţa ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanţă în deplină concordanţă cu realitatea, astfel ca hotărârea ce urmează a fi pronunţată să fie conformă acestei realităţi.
S-a reţinut că imobilul solicitat de către reclamanţi şi intervenienţi prin notificarea nr. 272/2001, în baza Legii nr. 10/2001, a fost proprietatea bunicului acestora G.C. şi naţionalizat prin Legea nr. 119/1948, aşa cum s-a evidenţiat prin înscrisul eliberat de Arhivele Statului, Direcţia Judeţeană Argeş, moara ţărănească fiind situată în comuna Miroşi, jud. Argeş.
Imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat şi poate fi restituit în natură, fiind întrunite cerinţele art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, dar unitatea deţinătoare a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege prin refuzul de a restitui în natură imobilul.
Conform expertizei tehnice efectuate de ing. M.C. în respectiva fază procesuală, moara şi terenul aferent au fost identificate ca făcând obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria AG nr. 0041, emis de Consiliul Judeţean Argeş, SC P. SA Piteşti.
În schiţa aferentă raportului de expertiză s-a stabilit că terenul are o suprafaţă de 1496,78 mp, fiind indicate vecinătăţile acestuia, cu menţiunea că pe el se află construcţia moară (P+1) şi două anexe (magazie şi şopron).Concluziile raportului de expertiză concordă cu planul de amplasament şi delimitare al corpului de proprietate, emis de unitatea administrativ teritorială Miroşi pe numele societăţii intimate.
Potrivit listei de inventar întocmite de către intimată la 31 decembrie 2001, moara conţinea următoarele utilaje: valţ grâu, valţ grâu, valţ porumb, motor acţionare generală utilaje, motor cu ciocănele pentru uruială, sită plană, sită plană pentru cele două valţuri, decojitor, tarar, curea de transmisie, curea cuvă elevare, cântar electric, cântar balanţă romană.
Moara ţărănească a fost preluată în mod abuziv, astfel că, avându-se în vedere disp. Legii nr. 119/1948, persoanele foste proprietari îşi păstrează această calitate avută la data preluării, aspect ce a condus la concluzia că trebuie cu prioritate să se dispună restituirea în natură atât a terenului, cât şi a construcţiilor aflate pe acesta, aşa cum au fost identificate.
În raport de disp. art. 1 din Legea nr. 10/2001, s-a reţinut că regula o constituie restituirea în natură, ceea ce este posibil în cauză.
Având beneficiul măsurii reparatorii prin restituirea imobilului în natură, s-a reţinut şi obligaţia intimatei de a restitui reclamanţilor şi intervenienţilor utilajele componente ale imobilului moară ţărănească, aşa cum au fost identificate la nivelul anului 2001, evaluate la suma de 2.576.068 lei.
În cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, s-a reţinut obligaţia intimatei de a fi obligată să reactualizeze suma reprezentând contravaloarea acestor utilaje în faza de executare.
De altfel, intimata prin lichidator a fost de acord să restituie reclamanţilor şi intervenienţilor imobilul ce face obiectul litigiului.
Astfel, prin Decizia nr. 317/A din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii G.V., G.I., G.S. şi de intervenientii G.E., G.A. şi U.S. împotriva sentinţei civile nr. 67 din 01 aprilie 2004 a Tribunalului Argeş şi a obligat intimata SC P. SA Piteşti prin lichidator Societatea civilă profesională A.E. SRL Piteşti să restituie în natură reclamanţilor şi intervenienţilor imobilul „moară ţărănească", situat în comuna Miroşi, jud. Argeş, compus din teren în suprafaţă de 1496,78 mp, vecin la N cu S.M., la E cu moştenitorii G. şi drumul de acces, la S şi V cu Asociaţia C.M., din care suprafaţă construită - 360,94 mp (P+1, magazie şi şopron), imobile identificate prin raportul de expertiză tehnică şi schiţa anexă.
A fost obligată intimata să restituie în natură imobilul moară şi utilajele: valţ grâu, valţ grâu, valţ porumb, motor acţionare generală utilaje, motor cu ciocănele pentru uruială, sită plană, sită plană pentru cele două valţuri, decojitor, tarar, curea de transmisie, curea cuvă elevare, cântar electric, cântar balanţă romană, toate evidenţiate în lista de inventar întocmit la 31 decembrie 2001.
Utilajele au fost evaluate la suma de 2.576.068 lei, la nivelul anului 2001, sumă ce urmează a fi actualizată în faza executării, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă.
A fost obligată intimata să plătească reclamantului G.I. suma de 200 lei cheltuieli de judecată şi 231,90 lei - onorariul expertiză în contul Biroului de expertiză Argeş pentru expertul M.C.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanţii G.V., G.I., G.S. şi intervenientii G.E., G.A. şi U.S.
În dezvoltarea cererilor de recurs, recurenţii învederează că au solicitat restituirea în natură a imobilelor moară şi a utilajelor menţionate în hotărâre, în stare de funcţionare şi nu contravaloarea utilajelor la valoarea de inventar.
Mai susţin că, în cazul constatării lipsei unora dintre bunurile solicitate, cer despăgubiri la valoarea de piaţă, pe care să o stabilească un expert tehnic.
Pe parcursul procesului, la 15 ianuarie 2008 a decedat recurentul G.I. (fila 19 recurs) şi potrivit certificatului de moştenitor nr. 5 din 31 ianuarie 2008, emis de Biroul Notarului Public D.I. (fila 20 recurs), moştenitorii acestuia sunt G.I. - soţie supravieţuitoare şi G.M.A. - fiică, moştenitori ce au înţeles să continue procesul şi care au fost introduşi în cauză.
Deşi recurenţii nu au indicat în drept motivul de recurs pe care şi-au întemeiat critica, din examinarea cererii, instanţa reţine că poate fi încadrat în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul în raport de criticile formulate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reţine ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Este de necontestat că prin Decizia recurată, instanţa a admis apelul formulat de reclamanţi şi a obligat intimata să restituie în natură acestora, moara ţărănească, situată în comuna Miroşi, jud. Argeş, compusă din teren şi construcţie şi utilajele evidenţiate în lista de inventar din 31 decembrie 2001.
In această situaţie, recursul promovat pare şi lipsit de interes.
Susţinerea din recurs, în sensul că se solicită restituirea în natură a utilajelor şi nu contravaloarea acestora, nu corespunde realităţii.
Instanţa de apel a soluţionat acest aspect, în sensul că în principal a obligat intimata să procedeze la restituirea în natură şi numai în subsidiar, în cazul în care nu mai este posibil acest lucru, să acorde contravaloarea actualizată la data executării, în raport de suma stabilită în apel.
De fapt, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Piteşti, intimata a fost de acord prin lichidator să restituie în natură bunurile solicitate de recurenţii-reclamanţi.
Prin criticile formulate de reclamanţi, se inserează ideea ca bunurile solicitate să fie restituite de către intimată în stare de funcţionare, respectiv moara, iar contravaloarea utilajelor să nu fie cea de inventar, ci valoarea de piaţă, stabilită în baza unei expertize.
În speţă, instanţa de apel a soluţionat cauza în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, respectiv prin restituirea în natură a bunurilor solicitate.
Faptul că aceste bunuri nu sunt într-o perfectă stare de funcţionare, nu obligă intimata să restituie contravaloarea lor la preţul pieţii, stabilit printr-o expertiză.
Prin Legea nr. 10/2001 se prevede că bunurile se predau în starea în care se află.
De fapt, intimata a făcut dovada că a încercat predarea bunurilor, aşa cum s-a stabilit prin hotărârea recurată, dar reclamanţii au refuzat primirea acestora, susţinând că sunt într-o stare tehnică nesatisfăcătoare (proces-verbal din 8 mai 2009 - fila 7 dosar recurs.)
În raport de cele expuse, se reţine că hotărârea recurată este în afara criticilor formulate.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii G.E., G.V., G.I., G.S., G.A., U.S., G.M.A. împotriva deciziei nr. 317 A din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă, asigurări sociale, minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5865/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5829/2009. Civil → |
|---|
