ICCJ. Decizia nr. 6318/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6318/2009
Dosar nr. 2191/325/200.
Şedinţa publică din 4 iunie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 243 din 5 februarie 2008, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta F.F. în contradictoriu cu pârâta D.V.M.A.Z. şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în cuantum de 1670 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul cu privire la care reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune a aparţinut antecesorilor pârâtei, M.S. şi M.M., fiind preluat de Statul Român în mod abuziv, prin Decretul nr. 92/1950, acest lucru fiind constatat prin sentinţa civilă nr. 10396 din 4 iunie 2002 a Judecătoriei Timişoara, devenită definitivă şi rămasă irevocabilă.
La data preluării, pe această parcelă exista o casă, ulterior demolată.
Noua casă edificată a intrat în proprietatea reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 917/R din 22 octombrie 1997, în temeiul Legii nr. 112/1995, reclamantei şi defunctului său soţ acordându-li-se şi dreptul de concesiune asupra terenului în litigiu.
In anul 1988, anterior cumpărării locuinţei, reclamanta, pe atunci în calitate de chiriaşă, a făcut un schimb de locuinţă cu numitul R.I., luând în folosinţă şi terenul în suprafaţă de 18.545 mp.
Terenul ce face obiectul procesului, a reţinut tribunalul, a fost în proprietatea Statului până la momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 10396/2002 a Judecătoriei Timişoara.
In ceea ce priveşte temeiul juridic invocat, reclamanta a pendulat între dispoziţiile art. 28 din Decretul nr. 115/1938 şi art. 1890 C. civ., dar termenele prevăzute de ambele dispoziţii legale trebuie raportate la data reînscrierii dreptului de proprietate în C.F. pe seama vechilor proprietari tabulari.
Atât posesia exercitată de reclamantă, cât şi posesia exercitată de R.I. şi de Stat au fost posesii viciate, bazându-se pe preluarea abuzivă a imobilului.
Prin Decizia nr. 140A din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanta, pe care a obligat-o să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1450 lei.
Instanţa de apel a constatat că nu sunt întrunite condiţiile uzucapiunii, nici în condiţiile Decretul-lege nr. 115/1938 şi nici în condiţiile Codului civil.
Imobilul a trecut în proprietatea Statului în mod abuziv, iar starea de pasivitate a proprietarilor tabulari intră în discuţie doar de la momentul retrocedării bunului, respectiv din anul 2003.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că Decizia este nelegală, deoarece pârâta a redobândit dreptul de proprietate în baza dreptului comun, prin hotărâre judecătorească care a constatat nulitatea titlului Statului.
Or, efectul juridic al nulităţii titlului de proprietate îl reprezintă inexistenţa titlului Statului, motiv pentru care uzucapiunea poate fi opusă fostului proprietar.
Recursul declarat de reclamantă va fi anulat ca insuficient timbrat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 147/1996, acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxei judiciare de timbru, în funcţie de valoarea indicată în acţiune sau în cerere, iar potrivit art. 20 alin. (1) din lege, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Cu toate acestea, alin. (2) al art. 20 din Legea nr. 146/1997 prevede că, în situaţia în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere părţii să achite suma datorată până la primul termen de judecată, sub sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
In cauză, recurenta şi-a timbrat cererea de declarare a recursului cu suma de 4 lei, iar prin rezoluţie s-a stabilit taxa judiciară de timbru la 1103 şi timbru judiciar de 2,5 lei, achitate de recurentă la data de 14 ianuarie 2009.
La primul termen de judecată în recurs, 15 ianuarie 2009, instanţa de recurs a constatat că, faţă de valoarea bunului, raportat şi la dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru datorată în recurs este de 11.032 lei şi nu 1.103 lei, iar timbrul judiciar este de 5 lei, motiv pentru care recurenta a fost citată pentru termenul următor, 9 aprilie 2009, cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru legal datorată şi timbrul judiciar.
La 8 aprilie 2009, la solicitarea recurentei, instanţa supremă a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar şi a dispus reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru la suma de 6.480 lei, urmând ca recurenta să mai achite diferenţa de 3418 lei.
Pentru termenul următor, 4 iunie 2009, recurenta a fost citată cu această menţiunea, dar nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a făcut dovada că ar fi achitat suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Prin urmare, constatând că cererea de declarare a recursului este insuficient timbrată, se va dispune anularea recursului.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta - reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6431 lei către intimata-pârâtă, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta F.F. împotriva deciziei nr. 140/A din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă recurenta la plata sumei de 6431 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata D.V.M.A.Z.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6363/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6317/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
