ICCJ. Decizia nr. 6384/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6384/2009
Dosar nr. 7252/1/2008
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Prin sentinţa civilă din 7 noiembrie 2006, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.D.O. împotriva pârâtei Primăria comunei Suceviţa, a desfiinţai dispoziţia nr. 39 din 23 manie 2006 emisă de primarul comunei, a constatai că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă şi grajd situat în comuna Suceviţa, judeţul Suceava, C.F. 118.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul este moştenitorul unchiului său F.A.S., fostul proprietar al imobilului, preluat de stat fără titlu în anul 1945, actualmente demolat.
Prin Decizia civilă nr. 70 din 9 martie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, reţinând ca nedovedite susţinerile acesteia în sensul că imobilul în litigiu ar fi fost preluat de stat anterior anului 1945.
Prin Decizia nr. 7933 din 22 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că în recurs s-a depus la dosar un act nou, în raport de care se impun verificări suplimentare pentru a se stabili data şi modalitatea de preluare a imobilului, din care derivă aplicabilitatea sau nu în speţă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În acest sens, curtea face referire la Convenţia româno-germană de repatriere a etnicilor germani din comuna Voievodeasa, respectiv la Convenţia între Guvernul Regal Român şi Guvernul Reich-ului German, privitoare la repatrierea populaţiei de origine germană din Bucovina şi Dobrogea, în Germania, publicată în M.Of. nr. 254 din 30 octombrie 1940.
Prin Decizia civilă nr. 78 din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, a schimbat în tot sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. l din Legea nr. 10/2001, fac obiectul aplicării acestei legi numai imobilele preluate abuziv de stat sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite.
Imobilul în litigiu, proprietatea autorului reclamantului, a fost preluat de stat în temeiul Convenţiei româno-germane de repatriere a populaţiei de origine germană din Bucovina de Sud şi Dobrogea în Germania, publicată în M.Of. nr. 254 din 30 octombrie 1940, în procesul verbal nr. 359 din 29 martie 1941 figurând proprietarul S.F. cu casa nr. 237, compusă din 3 camere şi grajd şi teren în suprafaţă de 300 mp.
Ulterior, cu parcela funciară nr. 302 din C.F. 118 a comunei cadastrale Voievodeasa, fostă proprietate a lui S.F., a fost împroprietărită în anul 1945, familia C.
Având în vedere că preluarea imobilului de către stat a avut loc anterior datei de 6 martie 1945, acesta nu intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recursul reclamantul tară a motiva în drept cererea şi susţinând că în mod nelegal nu i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în condiţiile în care a solicitat despăgubiri pentru casa de la nr. 219, care se afla pe parcela funciară 302 din C.F. 118 Voievodeasa.
Aceasta este casa care a aparţinut unchiului său F.A.S., şi nu casa cu nr. 237 care a aparţinut altui F.S., situată pe altă parcelă.
Recurentul mai arată că este posibil ca celălalt proprietar să fie F.M.S., aşa după cum rezultă din registrul familiei pe care îl anexează în copie la dosar.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Deşi nu indică în drept temeiul cererii de recurs, dat fiind că aceasta priveşte pronunţarea instanţei cu privire la alt imobil decât cel vizat de cererea de chemare în judecată, Înalta Curte va analiza critica recurentului prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la încălcarea principiului disponibilităţii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au avut în vedere, în analiza probatorului, imobilul situat pe parcela funciară 302 din C.F. 118 a comunei cadastrale Voievodeasa.
În legătură cu acest imobil, curtea de apel a reţinut că se identifică cu imobilul ce a aparţinut autorului reclamantului S.F., respectiv cu casa ce a purtat nr. 237.
Reaprecierea situaţiei de fapt printr-o reanalizare a probatoriului administrat nu este posibilă in faza recursului, dată fiind actuala configuraţie a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., care prevede expres şi limitativ motivele pentru care se poare declara recurs.
Prin urmare, în raport de situaţia de fapt reţinută, aceea că imobilul în litigiu ce a purtat nr. 237 apărtinit autorului reclamantului şi a fost preluat de stat anterior datei de 6 martie 1945, hotărârea instanţei de apel de respingere a acţiunii apare ca fiind legală şi urmează a fi menţinută.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva acesteia, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.D.O. împotriva deciziei nr. 78 din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6378/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6363/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
