ICCJ. Decizia nr. 6378/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6378/200.
Dosar nr. 36372/3/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la 23 octombrie 2007, reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să-i oblige pe pârâţi la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în Bucureşti, sector 3, în sector 2 şi, respectiv, în sector 1.
Prin sentinţa civilă nr. 1533 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată cu următoarea motivare:
Prin sentinţa civilă nr. 5370/2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, pârâta din prezenta cauză a fost deja obligată la emiterea unor dispoziţii motivate prin care să soluţioneze mai multe notificări adresate de reclamant, printre acestea enumerându-se şi notificările nr. 1111/2001, nr. 1346/2001 şi nr. 2149/2001 privitoare la imobilele în litigiu.
Cum pârâta nu s-a conformat, instanţa urmează a se pronunţa pe fondul cererilor de restituire în natură formulate de reclamant.
In afara probei cu înscrisuri, reclamantul a refuzat să administreze alte probe, în special pe aceea cu expertiză topografică pentru identificarea imobilelor,
De asemenea, reclamantul nu a tăcut nici dovada că este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, depunând la dosar numai un certificat de calitate de moştenitor al defunctei P.E., un înscris sub semnătură privată nedatat, intitulat „act de vânzare-cumpărare" şi declaraţiile notariale ale unor persoane referitoare la dobândirea imobilelor în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 827 din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei cu următoarea motivare:
Având în vedere probatoriul administrat în ambele faze procesuale, reclamantul nu a reuşit să dovedească faptul că are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele în litigiu.
Astfel, reclamantul a tăcut dovada că este moştenitorul defunctei sale bunici P.E., dar, din actul de vânzare-cumpărare depus la dosar rezultă că imobilele în litigiu au fost vândute prin înscris sub semnătură privată către P.E. la data de 15 ianuarie 1950, tară însă a se menţiona preţul acestei vânzări.
Or, de esenţa vânzării-cumpărării este, potrivit art. 1295 C. civ., preţul ce se convine a fi plătit.
Curtea de apel a arătat că nu poate califica actul nici ca fiind o donaţie, deoarece art. 813 C. civ. prevede pentru aceasta forma autentică ad validitatem.
În atare situaţie, prin actul juridic invocat ca titlul de proprietate, autoarea reclamantului P.E. nu a dobândit în mod valabil proprietatea asupra imobilelor în litigiu, pentru ca reclamantul să aibă vocaţie la obţinerea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
De altfel, chiar din relaţiile solicitate în cauză a rezultat că naţionalizarea s-a făcut cu privire la aceste imobile de la alte persoane decât autoarea reclamantului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul tară a motiva în drept cererea.
Recurentul susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că nu şi-ar fi dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, în condiţiile în care a depus la dosar toate actele de stare civilă, certificatul de calitate de moştenitor şi toate actele de proprietate.
În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare încheiat între S.M.M. şi S.S. în calitate de vânzători şi P.E. în calitate de cumpărătoare, este adevărat că nu s-a menţionat preţul, dar instanţa trebuia să ţină seama de condiţiile în care a fost încheiat actul, în sensul că, dată fiind presiunea groazei instalării regimului comunist, este posibil ca părţile să fi uitat a menţiona preţul vânzării.
De asemenea, instanţa reţine că actul nu îndeplineşte prevederile art. 813 C. civ., care se referă la donaţie, deşi acesta este un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care bunica sa a dobândit dreptul de proprietate asupra celor trei imobile pentru care a formulat notificare.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
La situaţia de fapt reţinută, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale incidente, stabilind că, din moment ce nu s-a tăcut dovada că părţile ar fi convenit, odată cu lucrul, şi asupra preţului, convenţia nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 1295 C. civ. pentru a fi considerată un contract de vânzare-cumpărare valabil încheiat.
Fiind vorba de un element a cărui lipsă atrage nevalabilitatea contractului, nu au relevanţă motivele pentru care acesta nu a fost menţionat în cuprinsul actului.
Referirea instanţei la condiţiile de validitate ale donaţiei este făcută cu caracter subsidiar, în condiţiile în care a analizat cu prioritate valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare, calificare dată de părţile contractante şi susţinută în mod constant de reclamant.
În atare situaţie, în mod legal curtea de apel a considerat, ca şi tribunalul, că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei reclamantului asupra imobilelor în litigiu, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în care se încadrează critica formulată de reclamant.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine Decizia atacată şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 827 A din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6371/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6384/2009. Civil → |
|---|
