ICCJ. Decizia nr. 6453/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6453/200.

Dosar nr. 5608/30/2006

Şedinţa publică din 10 iunie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 613/PI din 25 februarie 2008, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis în parte contestaţia completată şi precizată de reclamanţii H.A.C. şi H.I. în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin Primar. A dispus anularea parţială a Dispoziţiei 2 nr. 2506 din 17 octombrie 2006 şi a Dispoziţiei nr. 1049 din 19 martie 2007 ambele emise de Primarul municipiului Timişoara. A obligat pârâţii să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură reclamanţilor cele două magazii din imobilul situat administrativ în Timişoara, judeţul Timiş, înscrise în C.F. col. 8559 Timişoara şi C.F. ind. nr. 138777 Timişoara, nr. top 16929/XI, situate în corpul de clădire E, cu 2,3% din părţile comune indivize generale şi 28,29% părţi comune indivize ale corpului E, precum şi a terenului aferent acestora, de 39/1340 mp, cu acordarea dreptului de folosinţă special pentru notificatorul H.I., corespunzător cotelor de ½ pe care aceştia le deţin în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari. A obligat pârâţii ca prin noua dispoziţie să completeze actele atacate prin prezenta, în sensul de a propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru terenul aferent apartamentelor vândute, care nu pot fi restituite în natură reclamanţilor. A respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la restituirea restului anexelor, a subsolului corpului de clădire A şi a terenului aferent imobilului notificat, restituirea sumelor plătite pentru pretinsele investiţii la apartamentul nr. 10 şi constatarea nulităţii absolute a documentaţiei de apartamentare şi dezmembrare. A obligat pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.

Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 249 din 6 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de reclamanţii H.A.C. şi H.I. împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis contestaţia în parte şi a obligat pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin Primar să restituie reclamanţilor întreaga suprafaţă de teren de 1340 mp din C.F. 8559 Timişoara, nr. top 16929, ca şi spaţiul „subsol" corp A, ca element al construcţiei „pivniţă" din imobilul în litigiu situat în Timişoara, precum şi magaziile, şoproanele şi coteţele din scândură, în stare de paragină şi fără fundaţie şi a terenului aferent, magaziile fiind identificate prin expertiză ca fiind magazia nr. 3 (aferentă 16929/11), magaziile nr. 4 şi 5 (aferente top 16929/111) şi magazia nr. 6 (aferentă top 16929/IX). A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate. A respins apelul declarat de pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar împotriva aceleiaşi sentinţe civile.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar, arătând că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, a dreptului de proprietate invocat şi nici a preluării abuzive.

Recursul este nul.

Potrivit art. 30212 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 3042 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 3042 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 3042 C. proc. civ.

Or, în speţă, recurentul - pârât nu s-a conformat cerinţelor impuse de art. 30212 şi art. 3042 C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu a invocat vreunul din motivele prevăzute de textul de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea în vreunul din acestea. Astfel, deşi a precizat formal că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pârâtul s-a limitat a face istoricul cauzei şi a susţinut că instanţa de fond în mod eronat l-a obligat la emiterea unei noi dispoziţii, având în vedere faptul că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, a dreptului de proprietate invocat şi nici a preluării abuzive.

Prin urmare, întrucât susţinerile recurentului - pârât nu fac posibilă încadrarea în unul din motivele prevăzute de art. 3042 C. proc. civ., în baza art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, se va constata nul recursul declarat de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar împotriva deciziei nr. 249 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6453/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs