ICCJ. Decizia nr. 6950/2009. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6950/200.
Dosar nr. 379/59/2008
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 8269/30/2007 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.S. (patron) şi S.F. (administrator), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care aceştia să fie obligaţi la radierea din cartea de muncă a reclamantei a funcţiei de manipulant mărfuri şi trecerea meseriei/calificării de bucătar, pe perioada cât aceasta lucrat, la plata diferenţei de salariu ce i se cuvine, precum şi la plata de despăgubiri morale în sumă de 60 000 000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că are calificarea de bucătar, fiind angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la SC T.F. SRL Timişoara, în meseria de bucătar pizzer, însă a primit un salariu cuvenit funcţiei de muncitor necalificat, iar, din data de 1 iunie 2007, nu a mai fost primită la lucru, refuzându-i-se concediul de odihnă.
Prin sentinţa civilă nr. 2792/PI din 13 decembrie 2007, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamanta M.E., consecinţă a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, reţinându-se, în considerentele acestei sentinţe, că raporturile de muncă s-au format între reclamantă şi menţionata societate comercială, prin urmare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât această societate comercială în calitate de parte cocontractantă, iar nu persoanele fizice D.S., în calitate de patron al acestei societăţi comerciale şi S.F., în calitate de administrator al acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, în motivare făcându-se precizarea că acţiunea este îndreptată împotriva pârâtei SC T.F. SRL Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 839 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2792/PI din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Timiş, reţinându-se, în considerentele deciziei pronunţate că precizarea acţiunii în faţa instanţei de recurs nu poate fi primită ca motiv de recurs, deoarece, în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Împotiva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare M.E., invocându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. şi ale art. 318-320 C. proc. civ. şi susţinându-se, în esenţă, că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivele de casare şi de modificare a hotărârii, iar dezlegarea pricinii este rezultatul unei greşeli materiale.
La termenul din 2 decembrie 2008, fixat pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea formulată de contestatoarea M.E. pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149, art. 155 C. proc. civ. şi ale dispoziţiilor OUG nr. 50/2005 şi ale OUG nr. 154/2007, în raport de dispoziţiile art. 115, art. 124, art. 126, art. 1, art. 16, art. 21, art. 52, art. 53, art. 73 şi art. 148 din Constituţie şi a amânat pronunţarea hotărârii privind soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 9 decembrie 2008.
Pronunţându-se asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în practicaua încheierii pronunţate la 2 decembrie 2008, că, dispoziţiile legale pe care contestatoarea le indică a fi neconstituţionale, nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze.
Prin Decizia civilă nr. 3495 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.E. împotriva deciziei civile nr. 839 din 9 aprilie 2008 a aceleiaşi instanţe şi a fost obligată contestatoarea să-i plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta M.E., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 şi susţinând că „în ideea de proces corect (...) se impune înregistrarea şedinţelor de judecată" şi că „invocarea pretextului logistic are drept consecinţe lipsa de transparenţă, nemonitorizarea comportamentului instanţei etc."
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dint-o lege sau dint-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Faţă de aceste dispoziţii legale, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Timişoara, verificând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a reţinut, prin încheierea atacată cu prezentul recurs, că dispoziţiile legale pe care contestatoarea le indică a fi neconstituţionale, respectiv, dispoziţiile art. 149, art. 155 C. proc. civ. şi ale OUG nr. 50/2005 şi OUG nr. 154/2007 nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
În ceea ce priveşte dispoziţia de amânare a pronunţării hotărârii privind soluţionarea contestaţiei în anulare, cuprinsă în dispozitivul încheierii atacate cu prezentul recurs, se constată că şi aceasta este dată cu respectarea legii, dispoziţiile art. 260 alin. (1) C. proc. civ., stipulând că, dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se va amâna pentru un termen pe care preşedintele îl va anunţa şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.
Astfel fiind, constatând neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea M.E. împotriva încheierii din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6968/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6946/2009. Civil → |
|---|
