ICCJ. Decizia nr. 7988/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7988/2009
Dosar nr. 9489/62/2007
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la 11 iulie 2006, reclamanta S.D.M.O. a chemat în judecată pe pârâţii S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice, M. Braşov prin primar, SC R. SRL Braşov, V.E. şi V.A. pentru:
- constatarea că cota de ½ din imobilul situat în Braşov, str. N. Iorga, înscris în C.F. nr. 14446 Braşov, bloc de locuinţe, care a trecut în proprietatea statului fără titlu, se regăseşte în lotul I (încăperi etaj, mansardă şi 12 boxe în pivniţa de la demisol), ca urmare a ieşirii din indiviziune cu statul (sentinţa civilă nr. 7132 din 18 septembrie 1989).
- rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului de la B + 9 trecut la B + 15 şi reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra lotului I cu nr. top. 57334/2/4/1 de la A + L.
- obligarea pârâţilor să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra lotului I şi să-i predea în posesie etajul deţinut de pârâţi şi mansarda, ca urmare comparării de titluri, titlul reclamantei fiind preferabil.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 10674 din 27 noiembrie 2007, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Braşov în raport de valoarea imobilului revendicat, de cca. 17 miliarde lei competenţă materială atrasă de dispoziţiile art. 2 pct. 7 lit. c) C. proc. civ.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 75/ C din 7 martie 2008, a respins cererea reclamantei astfel cum a fost precizată şi completată ulterior. A fost admisă cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor V.E. şi V.A. şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 238 lei cheltuieli de judecată către intervenienţi.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
S-a constatat că reclamanta şi-a precizat ulterior la 19 septembrie 2006 temeiul acţiunii şi anume art. 1, 2, 3, 7, 9 din Legea nr. 10/2001, art. 380 C. civ., Decretul-Lege nr. 115/1938 şi Legea nr. 7/1996.
La 11 octombrie 2007 reclamanta şi-a completat acţiunea cu o cerere prin care a arătat că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate şi că imobilul reprezentând lotul I a trecut în C.F. nou înfiinţată nr. 46921 Braşov şi apoi a fost dezmembrat în două loturi cu numere topografice noi: 5734/2/4/1/1 şi 5734/2/4/1/2. S-a mai solicitat constatarea că imobilul de la poziţia A + L a fost înscris în proprietatea Statului cu titlu de atribuire în urma ieşirii din indiviziune iar dreptul de proprietate al pârâţilor V. a fost intabulat după intabularea dreptului Statului.
În dosar au intervenit printr-o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor V., intervenienţii I.L. şi I.E.E.
Prin încheierea din 22 februarie 2008, Tribunalul Braşov a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie şi a respins excepţiile de netimbrare a acţiunii, a lipsei calităţii de reprezentare a Ministerului Finanţelor Publice pentru S.R. şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.R. şi a autorităţii de lucru judecat.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 7132 din 18 septembrie 1989 a Judecătoriei Braşov devenită definitivă şi irevocabilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul M.M.V.N.R.L. împotriva pârâţilor S.D.M.O., I. Braşov pentru stabilirea masei succesorale rămasă de pe urma defuncţilor M.N. şi M.E.
Prin sentinţa civilă nr. 7132/1989 s-a constatat că reclamanţii M.V.N.R.L. şi pârâta S.D.M.O. sunt succesorii defunctei M. cărora le revine, în calitate de copii, cota de câte ½ din masa succesorală compusă de cote de 2/4 din imobilul înscris în C.F. nr. 14446, situat în Braşov, str. Nicolae Iorga. Restul de 2/4 s-a constatat a fi proprietatea S.R. S-a sistat indiviziunea şi s-au format trei loturi: lotul I: etaj şi mansardă (atribuit Statului); lotul II: parter boxa 11 şi garaj, (atribuit reclamantului) şi lotul III: apartament la demisol, boxa 10, atribuit pârâtei (reclamanta din prezenta cauză).
Sentinţa nr. 7132/1998 a fost înscrisă în C.F.
S-a mai reţinut că ulterior acestui partaj succesoral reclamanta S.D.M.O. a solicitat constatarea nevalabilităţii titlului Statului de preluare a cotei de ½ parte din imobil solicitare admisă prin Decizia civilă nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti. Prin aceeaşi decizie s-a respins cererea de anulare a contractului de vânzare – cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 de pârâţii V.E. şi V.A.
În soluţionarea cererilor din prezenta cauză instanţa de fond a constatat că potrivit deciziei nr. 317/2006 s-a statuat că titlul cu care Statul a preluat cota de ½ parte din imobil este nevalabil, deci Statul nu a deţinut niciodată un drept de proprietate asupra cotei de ½.
S-a apreciat însă că litigiul vizează o cotă parte ideală dintr-un bun imobil şi că litigiul nu se poate referi la un drept exclusiv asupra unei părţi material determinate, coproprietatea indiviză referindu-se la fiecare particulă din bun.
Faţă de această împrejurare s-a apreciat că o atare constatare ar avea ca efect completarea masei succesorale rămasă după antecesorii reclamantei şi numitului M.M.V.N.R.L. şi cu cota de ½ din imobil şi nu cu aducerea în patrimoniul reclamantei şi a lotului I menţionat în sentinţa civilă nr. 7132/1989 a Judecătoriei Braşov.
Această interpretare s-a impus faţă de faptul că prin Decizia civilă nr. 317/2006 a Curţii de Apel Braşov s-a constatat nevalabil titlul Statului cu privire la o cotă parte ideală, şi nu nevalabilitatea titlului cu care Statul a preluat partea de imobil ce intră în compunerea lotului I stabilit prin sentinţa civilă nr. 7132/1989 a Judecătoriei Braşov.
S-a apreciat că celelalte cereri referitoare la rectificarea cărţii funciare şi compararea de titluri sunt subsidiare faţă de pretenţia principală şi trebuie respinse faţă de soluţia dată cererii principale.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009, a admis apelul reclamantei şi a schimbat sentinţa nr. 75/2008 a Tribunalului Braşov în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată cum a fost completată.
A constatat că cota de ½ din imobilul situat în Braşov, str. Nicolae Iorga, preluată fără titlu, se regăseşte în lotul I cum a fost individualizat prin sentinţa civilă nr. 7132/1989 în dosarul nr. 4615/1989 al Judecătoriei Braşov format din încăperile de la etaj, mansardă şi boxa nr. 12 pivniţa de la demisol cu părţile de uz comun descrise în C.F.
S-a dispus radierea dreptului de proprietate al S.R. asupra imobilului C.F. nr. 14446 Braşov de la B + 9, B + 15 din C.F. nr. 46921 Braşov de la B + 1 şi din C.F. 46422 Braşov de la B + 1.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtei S.D.M.O. asupra imobilului din C.F. nr. 46921 Braşov, la A + 2 (nr. cadastral 4556/1/1) şi a fost obligat pârâtul M. Braşov să predea reclamantei în posesie imobilul înscris în C.F. 46921 Braşov la A + 2 (nr. cadastral 4556/1/1).
A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii I.L. şi I.E. în interesul pârâţilor V.
S-a constatat că imobilul C.F. 14446 Braşov de la A + 2 a fost trecut în C.F. 4692 Braşov la A + 1 fiind dezmembrat în.
- nr. top. nou – 5734/2/4/1/1 (nr. cadastral 4556/1/1 la A + 2 apartament etaj şi mansardă, compus la etaj din 4 camere, 2 bucătării, hol, wc, 2 băi, 2 balcoane şi la mansardă din 1 cameră, 1 box pod şi boxa 12 pivniţa de la demisol, proprietatea Statului Român ş.
- nr. top. nou 5734/2/4/1/2 (nr. cadastral 4556/1/2) la A + 3 format din apartamentul de la mansardă compus din 3 camere, hol, baie, bucătărie, wc, vestibule, logie, balcon, 2 boxe în pod cu cota de 17,44 % din părţile comune care a trecut mai departe în C.F. 46922 Braşov, proprietari fiind pârâţii V.E. şi V.A.
Au fost păstrate dispoziţiile sentinţei privind respingerea cererii de radiere a dreptului de proprietate al pârâţilor V.E., V.A. şi de obligare a acestora la predarea către reclamantă a imobilului înscris în C.F. 469822 Braşov (nr. cadastral 4556/1/2).
A fost obligat pârâtul S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice şi M. Braşov la 4.650 lei cheltuieli de judecată la fond în primă instanţă şi în instanţa de apel către reclamantă şi aceasta din urmă numai la 238 lei cu acelaşi titlu de cheltuieli de judecată în prima instanţă către intervenienţii V.A. şi V.E.
În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut următoarele:
Imobilul înscris în C.F. nr. 1446 Braşov înscris la A + 1 s-a aflat în patrimoniul antecesorilor M.N. şi M.E. în cote de câte ½ fiecare.
În 1947 la 14 aprilie cota de ½ din imobilul de mai sus s-a întabulat în proprietatea reclamantei S.D.M.O., născută M., cu titlu de dotă.
În baza cererii nr. 92484/1964 în baza Decretului nr. 92/1950 şi H.C.M. nr. 1528/1959 asupra dreptului de proprietate aparţinând reclamantei „pe porţiunea B + 7" a fost înscris dreptul de proprietate al Statului cu titlu de drept provenit din naţionalizare.
Prin sentinţa nr. 7132 din 18 septembrie 1989 s-a dispus ieşirea din indiviziune a coindivizarilor S.R. pentru ½ şi succesorilor foştilor proprietari, M.M.V.N.R.L. şi S.D.M.O. (fiu şi fiică ai părinţilor decedaţi, co-proprietari pe cota de ½ din imobil).
Prin sentinţa nr. 7132/89 mai sus menţionată s-a dispus ieşirea din indiviziune prin formarea de loturi, lotul I cuprinzând cota de ½ deţinută de Stat asupra imobilului, lotul II revenind lui M.V.N.R.L. şi lotul III reclamantei S.D.M.O.
S-a constatat că la 26 aprilie 2007 în baza încheierii nr. 29880 a O.C.P.I. Braşov, imobilul de la A + 2 respectiv, lotul I format din încăperile de la etaj, mansardă şi boxa nr. 12 (pivniţa) de la demisol a fost trecut în C.F. nr. 46921 Braşov şi a fost dezmembrat î.
- nr. top. 5734/2/4/1 (nr. cadastral 4556/1/1) compus din apartamentul de la etaj şi la mansardă 1 cameră, 1 boxă pod şi boxa nr. 12 (titular S.R. prin naţionalizare) şi, respectiv,
- nr. top. 5734/2/4/1/2 (nr. cadastral 4556/1/2) compus din apartamentul de la mansardă format din 3 camere, hol, baie, bucătărie, wc vestibule, logie, balcon, 2 boxe în pod, (titulari V.E. şi V.A. cu titlu de drept de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995).
S-a mai constatat că pentru imobilul din litigiu reclamanta S.D.M.O. a formulat anterior, în 18 iunie 1996, o cerere de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Braşov prin care a solicitat rectificarea C.F. 14446 top. 5734/2/4/1 de la A + 2 lotul I, faţă de nevalabilitatea titlului Statului întrucât reclamanta era exceptată de la naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950, cerere completată cu revendicarea şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 20779 din 15 noiembrie 1996. încheiat de SC R. SRL Braşov cu V.E. şi V.A.
Această acţiune s-a soldat cu Decizia nr. 317 din 1 iunie 2006, irevocabilă, prin care s-a admis cererea de constatare a nevalabilităţii titlului Statului asupra cotei de ½ din imobilul înscris în C.F. 14446 Braşov top. 5734/2/4 de sub A + 1 şi s-a respins petitul privind rectificarea C.F. şi constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
Instanţa de apel a apreciat că în raport de obiectul acţiunii soluţionate prin Decizia nr. 317/2006 prezenta acţiune este admisibilă având în vedere că cererile sunt diferite şi că o declarare a inadmisibilităţii acţiunii ar paraliza drepturile reclamantei la liber acces la justiţie.
S-a mai constatat totodată că prin sentinţa civilă nr. 7132/1989 la 18 septembrie 1989 fiecare din coproprietarii care deţineau imobilul a devenit proprietar exclusiv asupra unei părţi determinate. Şi ca urmare, cotei de ½ preluată fără titlu valabil de S.R. (conform deciziei nr. 317/2006), îi corespunde lotul I, motiv pentru care s-a apreciat că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate şi admise în temeiul art. 111 C. proc. civ.
S-a apreciat că raţionamentul primei instanţe este greşit deoarece tocmai prin sentinţa civilă nr. 7132/1989 a Judecătoriei Braşov s-a individualizat în mod irevocabil cota de ½ din imobil preluată de S.R.
S-a apreciat şi că radierea dreptului de proprietate al Statului întabulat la B + 15 în temeiul hotărârii de partaj este posibilă, în condiţiile în care această hotărâre are efect declarativ de drepturi şi nu constitutiv de drepturi noi, ea constatând drepturi preexistente. S-a revenit astfel la situaţia anterioară în ce priveşte acest apartament, prin dispunerea intabulării dreptului de proprietate al reclamantei.
Instanţa de apel a considerat corectă constatarea primei instanţe în sensul valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare 20779/1996 precum şi respingerea cererii de restituire a acestui apartament pentru care operează autoritatea de lucru judecat prin Decizia nr. 317/2006, excepţie invocată de intervenienţii V., reclamanta nerăsturnând prezumţia de bună credinţă a dobânditorilor.
În sfârşit s-a constatat în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., culpa procesuală a pârâtului S.R. reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi M. Braşov, şi au fost obligaţi aceştia la 4.650 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva deciziei nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta şi pârâtul S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Braşov.
Recursul reclamantei a fost fondat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat Decizia pentru că se sprijină pe motive străine de natura pricinii şi, respectiv, pentru nelegalitate prin încălcarea dispoziţiilor art. 480 C. civ. şi art. 1 al. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Sub primul aspect s-a arătat că deşi s-a solicitat predarea imobilului ca urmare a preferinţei pentru titlul reclamantei în detrimentul titlului pârâtului, prin comparare de titluri, instanţa, în mod nelegal a opus reclamantei autoritatea de lucru judecat pentru recunoaşterea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare al chiriaşilor, problemă străină cauze deoarece reclamanta nu a contestat valabilitatea titlului chiriaşilor cumpărători.
Sub al doilea aspect reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost respinsă cererea sa de revendicare cu toate că prin hotărâre judecătorească s-a constatat preluarea abuzivă de către Stat a imobilului din proprietatea sa. Nu poate fi preferat titlul pârâţilor care au dobândit bunul de la un neproprietar şi de altfel aceşti dobânditori nu pot fi de bună credinţă pentru că la data notării dreptului lor în C.F. era deja notat procesul de revendicare al reclamantei (şi această cerere de radiere a înscrierii în C.F. fiind greşit soluţionată). Au fost astfel încălcate dispoziţiile Legii nr. 115/1937 art. 12 şi 33, care mai sunt valabile pentru zona în care se află imobilul.
Recursul pârâtului S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice s-a întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt a fost criticată soluţia instanţei de apel pentru că în mod greşit s-a schimbat sentinţa instanţei de fond care a constatat, conform solicitării reclamantei, că o cotă de ½ din imobilul din litigiu pentru care a fost constatată nevalabilitatea titlului Statului (prin Decizia nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov) se regăseşte în lotul I astfel cum loturile pentru partajarea imobilului au fost stabilite prin sentinţa civilă nr. 7132/1999 a Judecătoriei Braşov.
S-a mai arătat de către recurent că prezenta acţiune priveşte o cotă parte ideală dintr-un imobil şi deci nu un drept exclusiv asupra unei părţi materiale determinată dintr-un bun, coproprietatea purtând asupra fiecărei particule din acel bun.
S-a mai arătat că prin Decizia nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov s-a constatat nevalabilitatea titlului cu care statul a preluat partea din imobil ce intra în compunerea lotului I, stabilit prin sentinţa nr. 7132/1989 a Judecătoriei Braşov, însă prin această hotărâre s-a constatat nevalabilitatea titlului cu privire la o cotă ideală.
Or, s-a susţinut în recursul acestei părţi, reclamanta nu poate schimba situaţia constatată printr-o hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 7132/1989) decât pe căile legale de atac.
S-a apreciat ca nelegală individualizarea cotei de ½ în proprietatea Statului, acesta din urmă neintrând niciodată în posesia acestei cote, deci nu se poate discuta cererea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât.
S-a mai reţinut că o atare acţiune, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă, întrucât legea specială a epuizat toate posibilităţile de revendicare a imobilului ce face obiectul ei de reglementare.
S-a mai criticat obligarea pârâtului recurent la 4.650 lei cheltuieli de judecată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., deşi nu există o culpă procesuală a pârâtului S.R. faţă de lipsa dovezilor că S.R. ar fi acţionat sau ar fi omis să acţioneze astfel ca reclamanta să fie obligată să introducă acţiunea ce face obiectul prezentului proces.
În dosar, pârâţii M. Braşov prin primar şi SC R. SRL Braşov şi respectiv intimaţii intervenienţi V.E. şi V.A., I.E.E. şi I.L. au formulat întâmpinări prin care au solicitat admiterea recursului S.R. şi respingerea recursului reclamantei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate se constată următoarele:
Recursul reclamantei este întemeiat.
Instanţa de apel care a intrat în soluţionarea fondului a respins în mod greşit capătul de cerere privind partea din imobil ocupată de pârâţii V., considerând că aceştia justifică titlul (contractul de vânzare-cumpărare) confirmat judecătoreşte prin Decizia nr. 317/2006 pentru imobilul ce îl deţin, situaţie stabilită cu autoritate de lucru judecat.
Analiza instanţei de apel a fost greşit făcută în raport de hotărârea nr. 317/2006 intrată în puterea lucrului judecat cât priveşte valabilitatea titlului pârâţilor V.
Nu acesta era obiectul cercetării cu care instanţa a fost investită pentru că reclamanta nu a contestat titlul acestor pârâşi. Ea a solicitat însă compararea de titluri şi urmare acestui demers a invocat o serie de argumente pentru care a cerut instanţei să dea preferinţă titlului său în comparaţie cu cel al pârâţilor V.
Or, o asemenea analiză nu a fost făcută de instanţa de apel care astfel nu s-a pronunţat pe acest capăt de cerere din acţiunea reclamantei şi de a cărei soluţionare depinde şi cererea privind radierea din C.F. a dreptului de proprietate a pârâţilor V.E. şi V.A. şi la obligarea acestora la restituirea imobilului.
Recursul pârâtei D.G.F.P. Braşov în reprezentarea S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice este întemeiat sub aspectul modalităţii sumare şi nemotivate de soluţionare a cererii de cheltuieli de judecată şi în consecinţă a obligării acestui pârât la plata cu acest titlu.
Cât priveşte obligarea la cheltuieli de judecată s-a susţinut că nu s-a dovedit culpa procesuală a acestui pârât şi faptul că obligaţia a fost stabilită generic pentru cheltuieli de judecată la fond şi apel, fără a fi determinată în concret suma din cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligată fiecare parte.
Calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice de a reprezenta S.R. în prezentul proces este justificată de obligaţia generală fixată în sarcina Ministerul Finanţelor Publice de a reprezenta Statul în raporturile juridice în care participă în mod nemijlocit în nume propriu.
Or Statul, ca titular de drept de proprietate pentru imobilul în discuţie, care a şi fost înregistrat în C.F. cu această calitate, stă în proces prin Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, în acţiunea în rectificare de C.F.
Cu ocazia rejudecării se va determina şi măsura în care, în raport de cererile formulate în contradictoriu cu acest pârât, S.R. are o culpă procesuală care să determine obligaţia acestuia la plata cheltuielilor de judecată şi în ce cuantum.
Instanţa urmează a analiza cheltuielile efectuate în proces în diferitele lui faze, inclusiv în recurs şi va stabili răspunderea pentru acestea a pârâţilor care au căzut în pretenţii.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, şi constatând întemeiate recursurile în limitele arătate se vor admite în sensul art. 312 C. proc. civ., cererile recurenţilor şi se va casa în parte Decizia atacată.
Se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului cât priveşte cererile referitoare la compararea de titluri şi modificarea cărţii funciare.
Cu această ocazie se vor analiza şi criticile formulate de recurenta pârâtă referitor la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.D.M.O. şi recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Braşov, reprezentanta în teritoriu a S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de muncă şi asigurări sociale.
Casează în parte Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei cât priveşte capetele de cerere privind compararea de titluri şi modificarea înscrierii în cartea funciară.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei civile nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8426/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7806/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
