ICCJ. Decizia nr. 707/2009. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 707/2009
Dosar nr. 1495/32/2005
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 1495/32/2005 V.V. a solicitat anularea deciziei civile nr. 174/2005 a acestei instanţe, în temeiul art. 318 C. proc. civ. S-a susţinut că hotărârea instanţei de mai sus este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece, anterior, printr-o altă hotărâre se dispusese integrarea sa la locul de muncă, hotărâre pe care unitatea intimată nu a respectat-o, emiţând în temeiul art. 56 C. muncii o nouă decizie, contestată în cauza de faţă.
La termenul din 30 mai 2007, contestatorul a ridicat în faţa instanţei excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 C. muncii.
În motivarea excepţiei de necontituţionalitate, intervenită la 6 iunie 2007, contestatorul a arătat că dispoziţiile art. 56 lit. C) C. muncii, în temeiul căruia a încetat de drept contractul său individual de muncă prin Decizia nr. 70 din 29 august 2003 este în contradicţie cu dispoziţiunile art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 129 din Constituţie.
Punând în discuţie admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel, Bacău prin încheierea din 21 noiembrie 2007 a respins ca inadmisibilă excepţia ridicată de contestatorul V.V.
S-a reţinut că o atare excepţie ridicată de parte în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii, deoarece cauza a fost soluţionată în fond, astfel că nu sunt incidente cerinţele art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii a declarat recurs V.V. susţinând că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe, respectiv a Curţii Constituţionale, instanţa săvârşind nulitatea prevăzută de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bacău nu aduce argumente valide care să susţină soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiunilor art. 56 lit. C) C. muncii.
Referirea instanţei la OUG nr. 55/006 ale cărei prevederi cuprinde chiar abrogarea dispoziţiei legale în legătură cu care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate- nu face altceva decât să aducă un surplus de greutate soluţiei finale a unui act juridic supus unei căi extraordinare de atac şi să dovedească refuzul manifestat de Curtea de Apel Bacău de a se opune controlului constituţional şi de confirmarea temeiniciei excepţiei ridicate.
Încheierea atacată a fost dată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul neîndoielnic al acestuia [art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.].
Instanţa dă un alt înţeles excepţiei ridicate, căutând a se îndepărta de la prevederile art. 56 C. muncii ca temei al deciziei nr. 70 din 29 august 2003 emisă de SC A.R. SA Buzău, sucursala Roman, care este de fapt obiectul principal al deciziei nr. 174/2005.
Prin modul de motivare respingerii excepţiei de neconstituţionalitate şi limitare a acesteia la faza de fond şi apel, instanţa goleşte de conţinut temeiurile legale ale contestaţiei în anulare, deşi şi acestea sunt supuse excepţiilor de neconstituţionalitate.
Încheierea de şedinţă atacată a fost emisă cu producerea unor vicii de procedură care au înfrânt provederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Recursul este nefondat.
În temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 instanţa de judecată are rolul de a filtra excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa sa sub aspectul respectării cerinţelor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi competenţa de a respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale atunci când excepţiile sunt contrare prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3).
În speţă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 56 lit. C) C. muncii este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care statuează că instanţa constituţională decide asupra excepţiei incidente în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi, ori a unei ordonanţe sau dispoziţii integrate lor numai dacă acestea sunt în vigoare şi au legătură cu cauza.
Corect Curtea de Apel Bacău a respins cererea de desesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 56 lit. C) C. muncii deoarece textul a cărui neconstituţionalitate a fost invocată a fost abrogat prin OUG nr. 55/2006 iar faptul că textul era în vigoare la încetarea contractului de muncă şi a constituit temeiul legal al desfacerii acestuia este irelevant, deoarece îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se raportează la momentul în care se discută admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege.
Excepţia de neconstituţionalitate a art. 56 C. muncii nu are legătură cu obiectul cauzei. Contestaţia în anulare, fiind o cale extraordinară de atac operează în situaţiile limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. şi poate duce la anularea hotărârii pronunţate în recurs dacă cerinţele procedurale sunt îndeplinite, ocazie cu care se poate proceda la rejudecarea recursului.
Deci, în faza soluţionării contestaţiei în anulare când sunt analizate doar condiţiile de admisibilitate ale acesteia nu se poate prejudeca fondul cauzei în legătură cu textul legal de referinţă a cărui neconstituţionalitate se invocă, deoarece momentan Decizia pronunţată în recurs nefiind anulată nu este realizată cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat deoarece efectele deciziei Curţii Constituţionale operând pentru viitor, este contrar prevederilor legale şi irelevant să se cerceteze la acest moment constituţionalitatea unui text de lege abrogat.
Instanţa a pronunţat încheierea din 21 noiembrie 2007 cu respectarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Încheierea cuprinde punctele de vedere ale părţilor care s-au prezentat şi al instanţei. Faptul că SC A.R. SA nu s-a prezentat şi nici nu a formulat în scris un punct de vedere deşi a fost legal citată nu este de natură a-l prejudicia în vreun fel pe recurent şi să efectueze legalitatea soluţiei.
Aşadar, criticile formulate de V.V. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2007 fiind nefondate, recursul acestuia va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.V. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 58/2009. Civil → |
|---|
