ICCJ. Decizia nr. 779/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 779/200.
Dosar nr. 31060/3/200.
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1468 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul O.J., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general.
A obligat pârâtul să răspundă la notificarea nr. 1725 din 12 iulie 2001, prin emiterea unei dispoziţii motivate şi să plătească daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificarea formulată de autorul reclamantului, G.T., acesta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, iar în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, a solicitat despăgubiri, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, nemodificată.
Prin testamentul din 12 martie 2000, G.T. a lăsat toată averea sa reclamantului, situaţie în care acesta este persoană îndreptăţită, conform art. 4 alin. (1) pct. 1 şi art. 3 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul nu a respectat termenul de soluţionare a notificării şi nu a făcut dovada că ar fi solicitat reclamantului depunerea unor înscrisuri suplimentare.
Prin faptul că nu s-a răspuns la notificare, pârâtul a adoptat o conduită culpabilă, prin care a afectat interesele reclamantului, în sensul că 1-a lipsit de posibilitatea de a-şi apăra drepturile recunoscute de lege.
Prin Decizia nr. 433 din 22 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis apelul formulat de Municipiul Bucureşti, prin primarul general împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.
Curtea de apel a reţinut că cererea privind acordarea daunelor cominatorii este inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 5803 pct. 1 C. proc. civ., dispoziţii care se aplică pentru a constrânge debitorul la îndeplinirea obligaţiei dispuse, la plata unei amenzi civile în favoarea statului, stabilită pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei.
Codul de procedură civilă a prevăzut că pentru acoperirea prejudiciului cauzat debitorului pentru neîndeplinirea obligaţiei de executare, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese, în baza dispoziţiilor art. 1073 C. civ.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că Decizia este nelegală.
Astfel, instanţa de apel nu a ţinut seama de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în interesul legii la 12 decembrie 2005, prin care s-a stabilit că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile.
Potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanţe.
Mai arată recurentul, că dispoziţiile art. 580 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, pentru că obligaţia impusă de lege Municipiului Bucureşti poate fi îndeplinită în totalitate de instanţa de judecată, cu ignorarea autorităţii administrative care a refuzat o perioadă îndelungată să răspundă la notificare.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005, pronunţată în interesul legii, publicată in M.Of. nr. 225 din 13 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că obligarea la daune cominatorii este admisibilă şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 C. proc. civ.
La data la care a fost pronunţată menţionata decizie, art. 5803 C. proc. civ. prevedea în alin. (2) că „Pentru acoperirea prejudiciilorr cauzate prin neîndeplimrea obligaţiei (...), creatorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese".
Ulterior, însă, prin Legea nr. 459/2006, art. 5803 C. proc. civ. a fost modificat, iar alin. (5) al acestui articol, nou introdus, prevede că „pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.
În aceste condiţii, soluţia adoptată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Decizia invocată de recurent a devenit inaplicabilă.
Neîntemeiată este şi susţinerea referitoare la faptul că art. 5803 C. proc. civ. nu este aplicabil.
Obligaţiile la care se referă textul în discuţie şi pentru care nu se pot acorda daune cominatorii, sunt acele obligaţii care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul.
Or, obligaţia unităţii deţinătoare de a soluţiona notificarea este o astfel de obligaţie, pentru că dispoziţia motivată nu poate fi emisă decât de unitatea deţinătoare.
Faptul că instanţele de judecată pot, atunci când sunt investite cu asemenea cereri, în virtutea plenitudinii de competenţă, să dispună în mod direct măsuri reparatorii nu înlătură aplicabilitatea art. 5803 C. proc. civ., pentru că în prezenta cauză pârâtul a fost obligat să emită dispoziţie motivată, iar emiterea dispoziţiei este o obligaţie care aparţine numai debitorului (unitate deţinătoare).
Prin urmare, la data la care tribunalul şi curtea de apel au pronunţat hotărârile, Decizia în interesul legii îşi pierduse efectul obligatoriu, pentru că textul de lege pe care s-a fundamentat motivarea în drept a fost ulterior modificat în sensul arătat.
Faţă de cele arătate, recursul declarat de recurenta P.V. se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O.J. împotriva deciziei nr. 433 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 728/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 707/2009. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
