ICCJ. Decizia nr. 7555/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7555/2009
Dosar nr. 9482/3/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Pentru sentinţa nr. 5893 din 24 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.V. împotriva pârâtei SC P. SA.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin art. 168 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat pe anul 2003, a fost menţionată suplimentarea salarială reprezentând drepturi salariale pentru sărbătorilor pascale şi de Crăciun şi că prevederea legală enunţată a fost inserată şi în clauzele aceluiaşi acord încheiat pentru anii 2004 – 2007.
S-a constatat astfel că reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin cererea dedusă judecăţii, perspectivă din care s-a reţinut a fi neîntemeiate pretenţiile solicitate cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta A.V., cale de atac soluţionată prin Decizia nr. 1423/R din 6 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
A fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de pârâta SC P. SA, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 C. muncii, a art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 şi art. 164 C. proc. civ.
Recursul reclamantei a fost admis, sentinţa primei instanţe casată iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de recurs a reţinut, relativ la excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, că dispoziţiile legale criticate a fi contrare normelor constituţionale nu au legătură cu soluţionarea recursului dedus judecăţii, ceea ce împiedică sesizarea Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei hotărâri, cu referire la modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate invocată în recurs, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a reiterat argumentele invocate în susţinerea excepţiei, care atrag nelegalitatea hotărârii atacate cu referire la aspectul menţionat.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională se pronunţă asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Iar potrivit alin. 6 al aceleiaşi norme legale "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".
Prin urmare, hotărârea pronunţată în soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate încorporată, în cauză, în hotărârea atacată, este supusă căii de atac a recursului în termenul legal menţionat care este de 48 de ore de la pronunţare.
Fiind un termen de procedură, modul său de calcul este determinat în mod expres de lege – art. 101 C. proc. civ. – sens în care art. 101 alin. (2) C. proc. civ. precizează că termenele statornicite pe ore ,,încep să curgă de la miezul nopţii următoare".
Prin urmare, în calculul termenului nu se va lua în considerare timpul scurs în ziua îndeplinirii actului de procedură; termenul va începe să curgă de la ora 0 a zilei următoare. În acest fel, părţile vor avea întotdeauna un termen mai lung cu câteva ore decât acela expres determinat de lege.
Or, în speţă, calculul termenului de declarare a căii de atac dedusă judecăţii, a început să curgă de la ora 0 a datei de 7 martie 2009 şi a expirat la ora 0 a datei de 8 martie 2009.
Fiind exercitat la data de 9 martie 2009, deci în afara momentului de împlinire a termenului de exercitare a căii de atac prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 şi cum regula instituită de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. (referitoare la modul de calcul al termenului pe zile) nu este aplicabilă în cazul celui prevăzut pe ore, care are reguli precis determinate (aşa cum au fost ele sus enunţate), se constată că prezenta cale de atac a fost declarată după expirarea termenului prevăzut de lege.
Ca urmare, faţă de cele ce preced şi care fac de prisos analiza criticilor privind fondul recursului, calea de atac dedusă judecăţii urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA – membru O.M.V. GRUP împotriva Deciziei nr. 1423/ R din 6 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7473/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7602/2009. Civil → |
|---|
