ICCJ. Decizia nr. 7662/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7662/2009
Dosar nr. 9333/300/2007
Şedinţa publică din 24 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 23 noiembrie 2005, reclamanta B.S. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, D.I. şi D.E., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că imobilul situat în Bucureşti, a fost preluat de stat fără titlu valabil; să se dispună restituirea în natură a părţii din imobil care nu a fost înstrăinată; de asemenea să dispună obligarea pârâţilor D. să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în Bucureşti la adresa sus arătatei.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat să se constate că statul a efectuat o preluare fără titlu a imobilului în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 859 din 13 iunie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, care a pronunţat sentinţa civilă nr. 8338 din 22 octombrie 2007 şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.I., D.E., a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere pentru lipsa de interes şi a respins capătul de cerere având ca obiect acţiune în constatare. S-a respins de asemenea excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere ce are ca obiect revendicarea şi a disjuns judecata acestui capăt de cerere, acordând termen la data de 19 noiembrie 2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta iar Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 665/A din 15 mai 2008, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa civilă şi a trimis cauza spre rejudecare.
Pârâţii D. au declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, aducând critici de nelegalitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 16 decembrie 2008 a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 formulată de recurenţii – pârâţi D.I. şi D.E., apreciind ca neîntemeiate susţinerile privind încălcarea normelor constituţionale menţionate prin prevederile conţinută de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei încheierii au declarat recurs pârâţii D.I. şi D.E. aducând critici de nelegalitate, şi vizează următoarele:
- Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 au legătură cu cauza, întrucât instanţele în dezlegările date au de soluţionat modul de preluare de către stat a imobilului cu trimiterea directă la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.
- Legea nr. 47/1992 stabileşte condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate şi că aceste condiţii au fost îndeplinite iar instanţa de judecată în mod nejustificat a respins cererea.
În şedinţa publică din 24 septembrie 2009 intimatul a invocat excepţia nulităţii recursului.
Referitor la această excepţie se reţin următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 – modificată încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Art. 101 alin. (2) C. proc. civ. arată că termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare.
Având în vedere că încheierea ce face obiectul recursului a fost pronunţată în şedinţa publică din 16 decembrie 2008 iar termenul de recurs începe să curgă de la miezul nopţii zilei următoare, aşa cum prevăd dispoziţiile procedurilor, este just că recursul a fost declarat (17 decembrie 2008) şi motivat (19 decembrie 2008) cu respectarea termenului de 48 de ore.
Aşa fiind instanţa va respinge excepţia nulităţii recursului invocată în şedinţa publică din 24 septembrie 2009.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat următoarele:
Recurenţii prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale invocă neconstituţionalitatea art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 care are următorul text:
„În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu nevalabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare".
Or, faţă de dispoziţiile textului de lege sus enunţat este cert că acţiunea având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului statului urmează a fi analizat în baza dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, text de lege ce nu se regăseşte în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenţi.
În concluzie, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, a reţinut că textul încriminat, respectiv art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, întruneşte criteriile de claritate şi precizie în sensul că face trimitere la art. 6 din Legea nr. 213/1998 care constituie temeiul de drept al cererii având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului statului. Mai mult, pârâţii D. au fost chemaţi în judecată de către reclamantă pentru a fi obligaţi să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu ca efect al comparării titlurilor de proprietate deţinute de părţile litigante. Or, temeiul de drept al acestui petit îl constituie dispoziţiile art. 480 C. civ., care de asemenea nu se regăseşte în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În concluzie, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii D.I. şi D.E.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii D.I. şi D. împotriva încheierii de şedinţă din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7602/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7782/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
