ICCJ. Decizia nr. 7602/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7602/2009
Dosar nr. 19324/3/200.
Şedinţa publică din 21septembrie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 20908 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 19324/3/2008, petenta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.C. la liberă circulaţie în Ungaria pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 17 aprilie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi această ţară, ratificat prin Legea nr. 230/2002 publicată în M.Of. nr. 296/2002.
Pârâtul nu a respectat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 248/2005, iar dreptul la liberă circulaţie este în strânsă o legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac parte din dreptul intern.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5, art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005 , art. 2 alin. (3) din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 alin. (4) din Directiva nr. 38/CE/2004 şi C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1389 din 01 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte în contradictoriu cu pârâtul C.C.
Pentru ase pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că art. 2 alin. (3) din protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prevede că „exercitarea acestor drepturi (care compun libertatea de circulaţie) nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora".
Limitările acestor drepturi trebuie deci să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie necesare într-o societate democratică, necesitate ce trebuie analizată prin prisma raportului de proporţionalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a drepturilor individului şi mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Tribunalul a constata neîndeplinite condiţiile prevăzute de această normă a Convenţiei.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat în termen legal, apel, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr. 39/A din 19 ianuarie 2009 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia de netimbrare şi a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelanta-reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997.
În speţă, apelanta, deşi a fost citată cu menţiunea necesităţii timbrării apelului, cu o taxă de timbru în sumă de 4 lei, respectiv 0,15 lei timbru judiciar (fila 22 dosar apel), nu a făcut dovada plăţii, astfel că, în temeiul dispoziţiilor legale enunţate, instanţa de apel a anulat apelul ca netimbrat.
Referitor la cererea apelantei de amânare a judecăţii, pentru a se achita taxa judiciară de timbru, cerere primită la 22 ianuarie 2009 de instanţă, instanţa a constatat că această cerere a ajuns la dosar la trei zile după pronunţarea deciziei, potrivit rezoluţiei registraturii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând în drept dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că în mod greşit instanţa de apel a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantei atâta vreme cât aceasta a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa de a îndeplini obligaţia de timbrare şi anume neaprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli, deschiderea creditelor bugetare fiind o condiţie esenţială pentru o instituţie publică de a efectua plăţi, invocând dispoziţiile art. 183 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 din OG nr. 32/1995, taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat, respectiv la data formulării cererii de chemare în judecată sau a căii de atac.
Recurenta a declarat apel la data de 29 octombrie 2008 cerere transmisă prin fax iar la data de 4 noiembrie 2008 prin registratura instanţei aşa încât împrejurarea că la data primirii citaţiei nu putea efectua plăţi prin Trezorerie este lipsită de relevanţă, cât timp, aşa cum s-a arătat, apelul trebuia timbrat încă de la data declarării.
Mai mult apelanta-reclamantă a fost legal citată cu menţiunea de a depune o taxă judiciară de timbru de 4 lei şi de a aplica un timbru judiciar de 0,15 lei, obligaţie neîndeplinită până la termenul de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 din OG nr. 32/1995, părţile au obligaţia de a achita taxele aferente căii de atac exercitate odată cu declararea căii de atac.
Cum reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a achita taxa judiciară de timbru şi de a aplica timbrul judiciar, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, Înalta Curte, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de Direcţia Generală de Paşapoarte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 39/A din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7555/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7662/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
