ICCJ. Decizia nr. 7808/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7808/2009
Dosar nr. 2090/97/2006
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2006, reclamanţii S.M., S.I., K.A.E., S.G.E., P.R. şi S.L. au solicitat anularea parţială a dispoziţiei nr. 1110/2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Deva şi restituirea în natură a suprafeţei de 60,57 mp teren, situat în Deva, judeţul Hunedoara, înscrisă în C.F. Deva.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că imobilul în litigiu, proprietatea antecesorilor lor, în suprafaţă totală de 367,2 mp a fost preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 166/1988 cu plata de despăgubiri în cuantum de 23.634 lei.
Deşi o porţiune din acest teren este liberă de construcţii şi poate fi restituită în natură, pârâtul a refuzat restituirea chiar parţială justificat de realizarea scopului exproprierii.
Prin sentinţa nr. 443 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis contestaţia reclamanţilor astfel cum a fost precizată şi a modificat dispoziţia atacată în sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamanţilor suprafaţa de 60,57 mp teren, situat în Deva, judeţul Hunedoara, înscris în C.F. Deva, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică C.Ş. şi reprezentat grafic în anexa 1 la raportul de expertiză care face parte integrantă din această hotărâre.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că suprafaţa solicitată a fi restituită în natură, de 60,57 mp este liberă de construcţii, motiv pentru care, în acord cu dispoziţiile art. 1, 7 şi 9 din Legea nr. 10/2001 a dispus în sensul celor consemnate în dispozitivul hotărârii.
Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Deva împotriva susmenţionatei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 102 din 29 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, care a reţinut că ordinul nr. 1430/2005 emis de M.T.C.T. invocat în susţinerea apelului, excede cauzei şi Legii nr. 10/2001 aplicabilă raportului juridic litigios.
S-a reţinut că, dimpotrivă, lucrările de specialitate administrate în cauză au conchis în sensul că scopul exproprierii nu a fost atins în totalitate, în contextul în care din imobilul de 336 mp a rămas liberă de construcţiile prevăzute de decretul de expropriere şi fără o afectaţiune specială suprafaţa de 60,57 mp, ceea ce face ca dispoziţiile legii speciale privind restituirea terenului în natură să fie aplicabile speţei.
Şi completarea la expertiza topografică dispusă urmare a încuviinţării obiecţiunilor pârâtului a arătat că suprafaţa revendicată nu face parte din amenajări destinate căilor de acces sau spaţiului verde limitrof blocurilor şi nu conţine amenajări tehnico-edilitare subterane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Deva, care fără a-şi încadra criticile în unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a învederat pronunţarea hotărârii atacate cu încălcarea Legii nr. 10/2001 întrucât nu s-a determinat cu certitudine dacă terenul solicitat şi dispus a fi restituit prin hotărârile pronunţate în cauză este afectat de amenajări subterane, concluziile expertizei efectuate în cauză bazându-se exclusiv pe aspecte de ordin deductiv şi nu pe constatările şi verificările personale ale expertului.
A fost criticată hotărârea şi pentru nesocotirea principiului disponibilităţii procesuale justificat de împrejurarea că solicitând despăgubiri în cadrul procedurii administrative pentru terenul expropriat, reclamanţii nu pot solicita în etapa judiciară a procedurii restituirea în natură, întrucât aceasta s-ar constitui într-o pretenţie nouă, inadmisibilă în contextul procesual al formulării sale şi căreia greşit i-a fost acordată eficienţă juridică.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii ale cărei critici pot fi încadrate, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele:
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent".
Ca urmare, în toate cazurile, entitatea investită cu soluţionarea notificării, în etapa administrativă a procedurii, respectiv instanţa de judecată în etapa judiciară, au obligaţia ca, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul şi vecinătăţile acestuia şi totodată să verifice destinaţia sa actuală pentru a nu afecta căile de acces, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol şi altele asemenea).
În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Or, modalitatea determinării situaţiei actuale a bunului, în raport de aspectele tehnice pretinse de norma legală evocată are la bază constatările personale ale persoanei de specialitate desemnată în acest scop în raport şi de înscrisurile privind imobilul, inclusiv documentaţiile întocmite de persoanele juridice (furnizorii de utilităţi) cu referire la acesta şi nu se poate întemeia pe considerente de ordin deductiv care sunt lipsite de suportul material şi obiectiv pretins de caracterul ştiinţific al lucrării reglementate de dispoziţiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ.
Ca urmare, se constată a fi fondate criticile pârâtei cu referire la aspectul analizat, motiv pentru care, constatând incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la art. 314 C. proc. civ., urmează a fi casată hotărârea curţii de apel şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va dispune suplimentarea probatoriului prin completarea lucrării de specialitate în sensul evocat şi administrarea probei cu înscrisuri (relaţii de la furnizorii de utilităţi ai localităţii cu referire la terenul solicitat) ce vor fi avute în vedere de expertul desemnat la efectuarea lucrării de expertiză.
Celelalte critici din recurs se vădesc a nu fi fondate în condiţiile în care prin notificarea formulată, act de procedură cu importante implicaţii drept material substanţial şi procesual, reclamanţii şi-au exprimat voinţa de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială şi recunoscute în favoarea lor, modalitatea de determinare şi stabilire a acestora urmând să fie făcută de entitatea investită cu soluţionarea notificării în raport de criteriile precis determinate şi reglementate de lege, manieră în care legal au procedat cele două instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva Deciziei nr. 102 din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7791/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7812/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
