ICCJ. Decizia nr. 7778/2009. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7778/2009
Dosar nr. 4864/312/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2911 din 30 octombrie 2008, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia şi, în baza art. 158 alin. (3), art. 159 pct. 3 şi art. 5 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, judeţul Prahova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta SC J.D. SRL, prin cererea care face obiectul prezentei cauze, a solicitat „să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea între părţi a imobilului teren arabil în suprafaţă de 50.000 mp, situat în extravilanul , judeţul Ialomiţa".
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 28 noiembrie 2007 a încheiat cu pârâţii P.F., P.N.R., P.C. şi C.P. un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care s-a convenit asupra preţului de 19.000 lei, achitat integral, iar pârâţii s-au angajat să facă toate demersurile privind obţinerea documentelor cadastrale în vederea încheierii contractului în formă autentică.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1073-1077 C. civ. şi art. 5 Titlul X din Legea nr. 247/2005.
A reţinut prima instanţă că, potrivit art. 5 C. proc. civ., în cazul acţiunilor personale, cererea se face la instanţa domiciliilor pârâţilor, iar în cauză instanţa este învestită cu o acţiune personală, prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă.
S-a mai reţinut, că nu sunt incidente prevederile art. 13 C. proc. civ., deoarece prin acţiunea formulată de reclamantă nu se urmăreşte valorificarea unui drept real.
Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 10 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru că cererea reclamantei nu izvorăşte dintr-un raport de locaţiune a unui imobil. Acţiunea este personală, izvorând dintr-o convenţie privind transferul dreptului de proprietate.
Primind dosarul, Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 1661 din 13 februarie 2009, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, judeţul Ialomiţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi, pentru soluţionarea conflictului.
Judecătoria Ploieşti a reţinut că, potrivit art. 13 C. proc. civ., cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele. Textul, care instituie o competenţă teritorială exclusivă şi absolută, nu face distincţie între diferitele cereri privitoare la bunurile imobile, iar imobilul care face obiectul pricinii este situat pe raza comunei Reviga, judeţul Ialomiţa.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
În prezenta cauză, reclamanta a învestit prima instanţă cu o acţiune care vizează pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, invocând antecontractul încheiat de părţi.
Antecontractul sau promisiunea bilaterală de a contracta este o convenţie prin care părţile se obligă să încheie în viitor contractul, cu conţinutul stabilit în promisiunea respectivă. Prin antecontract, ambele părţi se angajează să încheie contractul, asumându-şi obligaţia de a face.
O asemenea convenţie nu este translativă de proprietate. Ea dă naştere doar la un drept de creanţă.
De aceea, acţiunea prin care se urmăreşte valorificarea dreptului născut din promisiunea de vânzare este personală, chiar dacă se referă la bunuri imobile, iar competenţa de soluţionare a acestei acţiuni nu se stabileşte potrivit art. 13 C. proc. civ., deoarece, în sensul acestui text, prin „cereri privitoare la bunuri imobile" se înţeleg numai acţiunile reale imobiliare, nu şi cele personale.
În situaţia acţiunilor personale privitoare la un imobil, competenţa aparţine instanţei domiciliului pârâtului, potrivit art. 5 C. proc. civ., iar în prezenta cauză, faţă de faptul că pârâţii au domiciliul în oraşul Ploieşti, competentă să soluţioneze acţiunea este Judecătoria Ploieşti.
Pentru considerentele expuse, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Ploieşti
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7681/2009. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7535/2009. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
