ICCJ. Decizia nr. 7830/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7830/2009
Dosar nr. 5893/1/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, C.V. şi C.E. au formulat în contradictoriu cu intimata – pârâtă Primăria municipiului Slatina, contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 2473 din 14 aprilie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatorii au susţinut că dezlegarea dată prin hotărârea atacată este rezultatul exclusiv al unei evidente erori materiale, constând în reţinerea ca moment al luării la cunoştinţă a actelor administrative supuse controlului judiciar, termenul de judecată din 24 iunie 2003, împrejurare menţionată în considerentele Deciziei nr. 884 din 30 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Olt, într-un alt litigiu ce s-a purtat între părţi şi în raport cu care greşit s-a constatat depăşirea termenului legal de contestare a actelor administrative emise de intimată.
Pentru a putea fi aplicată sancţiunea reţinută de instanţa de recurs, era necesar ca dispoziţiile nr. 1609 şi 1608 din 17 septembrie 2003 (contestate în prezentul litigiu) să fi fost comunicate potrivit regulilor comunicării actelor de procedură (obligaţie neîndeplinită) şi nu în modalitatea în care s-a procedat în cauză, împrejurare ce impune retractarea hotărârii atacate.
De asemenea, hotărârea atacată este rezultatul unei certe erori materiale constând în greşita calificare a cererilor înregistrate sub nr. 67 M şi 69/M/2005 ca notificări de sine stătătoare şi nu ca cereri de revenire la notificările formulate în termen legal şi nesoluţionate.
În acest sens au menţionat că din cuprinsul cererilor menţionate rezultă cu evidenţă că acestea fac referire la notificarea din 2002 (1510 din 13 februarie 2002) şi că prin acestea se solicită entităţii învestite cu soluţionarea notificării să emită dispoziţia prevăzută de lege, cu menţiunea că în caz contrar vor fi acţionaţi în instanţă.
Contestaţia în anulare nu este fondată, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanţelor de recurs nu pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze pe vreunul din motivele de casare".
Textul legal invocat ce reglementează condiţiile de exercitare a acestei căi de atac (limitative, de strictă interpretare şi aplicare), instituie ca prim motiv de contestaţie în anulare (numită şi specială) situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.
Sintagma „greşeală materială" din conţinutul textului legal menţionat nu vizează însă orice greşeală materială, ci doar pe cele formale săvârşite în legătură cu examinarea recursului şi are în vedere acele greşeli evidente involuntare prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea chitanţei de plată a taxelor de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin poştă şi în termenul legal.
Contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale.
Contestaţia în anulare se înfăţişează, în cazul analizat, ca o cale de atac extraordinară de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greşeli materiale (formale), iar nu şi pentru reformarea unor greşeli de fond.
Or, în speţă, criticile constând în greşita apreciere a datelor (elementelor) aflate la dosarul cauzei, atât sub aspectul necomunicării actelor administrative atacate, cât şi a greşitei calificări a cererilor pretins a constitui revenire la notificările formulate în termen legal, vizează greşeli de fond, de judecată, care implică reformarea hotărârii şi nu „greşeala materială" pretinsă de textul art. 318 teza I-a C. proc. civ., pentru a putea atrage retractarea hotărârii atacate.
Faţă de cele ce preced, cererea dedusă judecăţii va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.V. şi C.E. împotriva Deciziei nr. 2473 din 14 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7822/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7473/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
