ICCJ. Decizia nr. 7822/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7822/2009
Dosar nr. 3999/103/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2008, reclamanta D.G.P. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia al pârâtului Z.P. pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 24 octombrie 2008 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 173/1997, fiind astfel întrunite cerinţele art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
A mai învederat că din actele întocmite de autorităţile italiene reiese faptul că pârâtul a fost arestat pentru jaf armat, comportament ce constituie o ameninţare concretă, efectivă şi gravă la adresa valorilor ocrotite de lege, motiv pentru care i-a fost interzis dreptul de a intra în Italia pe o perioadă de 5 ani.
În raport de aceste considerente şi dispoziţiile legale evocate, au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 802/C din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a respins ca lipsită de interes cererea dedusă judecăţii, justificat de împrejurarea că autorităţile italiene au luat deja faţă de pârât pe lângă măsura definitivă a expulzării sale şi pe aceea a interzicerii intrării sale pe o perioadă de 5 ani pe teritoriul Italiei, context în care măsura solicitată în prezenta cauză nu numai că apare a fi ineficientă, dar se constituie şi într-o dublă sancţiune pe o perioadă inferioară interdicţiei deja instituite de statul italian, fiind astfel lipsită de interes în condiţiile în care pârâtul păstrează dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul celorlalte state membre ale U.E.
Apelul declarat de reclamantă împotriva susmenţionatei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 19 din 23 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, care a reţinut în esenţă că în raport de cele deja dispuse de autorităţile italiene faţă de pârât (expulzare şi interzicerea intrării în Italia pe o perioadă de 5 ani sub sancţiunea înlocuirii sale cu închisoarea de până la 1 an, măsura solicitată în prezenta cauză – restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pe o perioadă de 3 ani – apare a fi lipsită de interes, astfel cum legal a hotărât prima instanţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, critici încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în dezbaterea cărora s-a învederat că prin comportamentul său (arestat pentru jaf armat) pârâtul constituie o ameninţare concretă, efectivă şi gravă la adresa valorilor ocrotite de lege, context în care sunt nelegale dispoziţiile celor două instanţe.
În raport de cele exprese, dovedite cu înscrisurile anexate cererii deduse judecăţii, rezultă cu evidenţă că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul Italiei are un caracter legitim, respectiv prevenirea săvârşirii un fapt de natură să aducă atingerea ordinii publice din acest stat şi că aceasta respectă criteriul proporţionalităţii impus de parag. 3 şi 4 ale art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Just au reţinut instanţele că în raport de limitările impuse pârâtului de autorităţile italiene vizând dreptul său la liberă circulaţie pe teritoriul Italiei (expulzare şi interzicerea intrării în această ţară pe o durată de 5 ani), măsura solicitată în cauză (de a interzice accesul pe teritoriul acestei ţări pe o durată inferioară celei dispuse de autorităţile italiene) apare a fi într-adevăr lipsită de interes, perspectivă în raport de care criticile expuse formal în dezvoltarea recursului se vădesc a nu fi fondate.
Recursul nu poate fi primit însă nici pentru faptul că dezvoltă critici ce nu au legătură cu soluţia pronunţată în cauză (soluţionate pe excepţie), ceea ce face ca nici în raport de această împrejurare calea de atac să nu poată fi primită.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.G.P. împotriva Deciziei nr. 19 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7956/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7830/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
