ICCJ. Decizia nr. 7880/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7880/2009
Dosar nr. 43252/3/2007
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 1266 din 8 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, s-a admis contestaţia formulată de reclamantul T.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
S-a anulat dispoziţia nr. 342 din 15 iunie 2007 emisă de pârât, dispunându-se obligarea pârâtului să-i restituie reclamantului în natură suprafaţa de teren identificată prin raportul de expertiză al expertului M.C.L., conform art. 4 pct. 2 din raport şi identificată în acesta prin linie punctată de culoare albastră, corespunzător fostei proprietăţi de la nr. 34, sector 5 Bucureşti, de 306 mp.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Prin dispoziţia contestată s-a respins cererea de restituire a terenului cu motivarea că acesta este afectat de elemente de sistematizare, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Contestatorul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, iar din probele administrate rezultă că terenul poate fi restituit în natură, cu aplicarea art. 1, art. 7 şi art. 9 din aceeaşi lege, nefiind afectat de elemente de sistematizare ori alte obiective de interes şi utilitate publică ce ar fi determinat imposibilitatea restituirii.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 201/A din 30 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru următoarele motive:
În cauză a fost administrată şi proba cu expertiză topometrică, iar din concluziile acesteia rezultă că terenul solicitat, împrejmuit de către contestator, are o suprafaţă de 306 mp şi este liber, cu excepţia garajelor tip Granitul, care nu pot fi asimilate construcţiilor; s-a constatat totodată că o suprafaţă de 86,01 mp, deşi este liberă de construcţii, nu poate fi restituită în natură, fiind afectată de carosabil (alei acces, blocuri).
Niciuna dintre părţi nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.
Deşi apelantul a susţinut prin motivele de apel că terenul este afectat în totalitate de detalii de sistematizare şi nu putea fi restituit în natură şi s-a şi încuviinţat proba cu înscrisuri, acesta nu s-a mai prezentat în instanţă şi nici nu a depus la dosar înscrisurile încuviinţate pentru dovedirea apelului.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, formulând următoarele critici:
Nu au fost avute în vedere de către instanţă elementele de sistematizare care afectează în totalitate terenul litigios, enumerate în preambulul dispoziţiei contestate, respectiv alee betonată, trotuar pietonal, carosabil, parcaj, precum şi incinta împrejmuită cu gard.
Instanţa de apel nu a stabilit, deşi era obligată în virtutea rolului său activ, dacă terenul este sau nu afectat de reţele edilitare subterane, nefiind depus la dosarul cauzei planul de reţele al zonei.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce succed.
Pentru a dispune în cauză, instanţa de apel a avut în vedere situaţia de fapt rezultată în urma probatoriilor administrate, care nu mai poate fi reapreciată de instanţa de recurs în urma abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000.
Astfel, terenul de 306 mp este împrejmuit de către intimatul reclamant, este liber cu excepţia garajelor tip „Granitul", care nu pot fi asimilate construcţiilor; suprafaţa de 86,05 mp, care face parte din proprietate intimatului, deşi este liberă de construcţii, este afectată de carosabil (alee acces blocuri).
La această situaţie de fapt s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
Aliniatul al treilea al art. 10 din lege se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile, iar în dispoziţia contestată s-a reţinut că garajele tip „Granitul" sunt construcţii provizorii.
Existenţa unor reţele edilitare subterane nu a constituit motiv de respingere a cererii de restituire în natură prin dispoziţia contestată, iar limitele procesuale din contestaţia formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt fixate pe această dispoziţie – s-au reţinut ca elemente de sistematizare aleea betonată, trotuar pietonal, carosabil, parcaj, construcţii provizorii tip „Granitul", incinta fiind împrejmuită cu gard.
Constatând că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general împotriva deciziei nr. 201 A din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7878/2009. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7875/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
