ICCJ. Decizia nr. 7882/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7882/2009
Dosar nr. 1838/62/2008
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 359/S din 2 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov-secţia civilă s-a dispus după cum urmează cu privire la contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorul R.A.:
- s-a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu intimatul Municipiul Braşov prin primar;
- s-a anulat cererea formulată de contestator în contradictoriu cu intimata Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Braşov, ca fiind formulată împotriva unei părţi lipsite de capacitate de folosinţă;
- s-a respins cererea formulată de contestator în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a dispune în aceste sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Prin dispoziţia nr. 1023 din 31 ianuarie 2008 emisă de Primarul municipiului Braşov, în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ teritoriale, s-au respins notificările formulate de contestator, cu motivarea că notificatorul nu a comunicat datele de identificare ale imobilelor revendicate, nu s-a făcut dovada trecerii acestora în proprietatea statului, iar din copia testamentului olograf rezultă că autorul acestuia a dispus asupra bunurilor care se aflau în patrimoniul său la data redactării actului, nefăcându-se astfel dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
Din actele ce constituie documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei atacate rezultă că, odată cu notificarea şi ulterior, contestatorul a depus în susţinerea cererii sale certificate de calitate de moştenitor, copii de pe C.F. 260, 21489, 13762 Braşov, acte de stare civilă cu privire la autorii săi R.S., R.V., R.R., R.A.V., testamentul olograf al lui V.R. datat 1 iunie 1955 şi alte înscrisuri.
Din cuprinsul C.F. 13726 Braşov nu rezultă că vreunul dintre imobilele evidenţiate ar fi constituit proprietatea vreuneia dintre autorii contestatorului, la foaia de avere figurând alte persoane; aceeaşi situaţie fiind şi în ceea ce priveşte C.F. 260 Braşov.
În C.F. 21489 Braşov, asupra imobilului cu nr.top 6912/1/32 a fost înscris sub B1 dreptul de proprietate al firmei C.F.L. SA Braşov, însă contestatorul nu a făcut nicio dovadă în ce priveşte identitatea între acest proprietar tabular şi firma despre care pretinde că ar fi aparţinut antecesorilor săi şi nici în ceea ce priveşte modalitatea de trecere a acestui imobil în proprietatea statului.
Nici înscrisurile depuse în faţa instanţei nu sunt în măsură să dovedească dreptul de proprietate al autorilor săi asupra imobilelor solicitate şi modalitatea de trecere a acestora în proprietatea statului.
Procesele verbale ale Adunărilor Generale ale acţionarilor firmei C.F.L. Braşov SA, în care figurează în calitate de acţionari şi o parte din autorii indicaţi, nu sunt de natură a suplini dovada dreptului de proprietatea asupra imobilelor pretinse, care trebuie făcută cu respectarea art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
În condiţiile în care Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Braşov nu are capacitate de folosinţă, s-a dispus anularea cererii formulate împotriva acesteia, în baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de cadrul procesual fixat de Legea nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Apelul declarat de contestator împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins prin Decizia nr. 28/Ap din 26 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, pentru următoarele motive:
Copiile actelor de stare civilă depuse la dosar atestă calitatea contestatorului de descendent al defuncţilor R.V. şi R.I.
După cum rezultă din dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, trebuie făcută în prealabil dovada dreptului de proprietate al autorilor asupra imobilului revendicat.
După cum în mod corect a reţinut prima instanţă, contestatorul nu a făcut o asemenea dovadă, înscrisurile probatorii pe care şi-a fundamentat pretenţia nefiind de natură a conduce la recunoaşterea acestui drept.
Din cuprinsul C.F. nr.13726, nr. 21489, nr. 260 Braşov, rezultă că imobilele în suprafaţă de 11.000 mp solicitate aparţin în proprietatea altor titulari decât autorii contestatorului; parcela cu nr.top 6912/1 din C.F. 260 Braşov, teren în suprafaţă de 492 stj. – cu privire la care s-a indicat imobilul cu destinaţie de cale ferată, a fost trecută în 1936 în C.F. nr. 21489 Braşov, sub nr.top 6912/1/32 şi înscrisă pe numele firmei C.F.L. Braşov SA. Această evidenţă, complinită cu procesele verbale ale Adunării generale ale acţionarilor respectivei firme, nu pot face dovada dreptului de proprietate al autorilor contestatorului, câtă vreme nu se cunoaşte structura acţionariatului respectivei societăţi, din care să rezulte dreptul acţionarilor asupra societăţii.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru următoarele motive:
1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea deciziei de apel nu sunt arătate considerentele de fapt şi de drept care au dus la pronunţarea soluţiei, aşa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. – aspect care atrage casarea deciziei.
Instanţa de apel nu a analizat apărările care au făcut trimitere la înscrisurile depuse în probaţiune la dosar, reţinând că nu a fost dovedită calitatea sa de moştenitor şi îndeplinirea celorlalte cerinţe ale Legii nr. 10/2001.
S-au detaliat înscrisurile depuse şi relevante în susţinerea criticii, arătându-se că acestea dovedesc faptul că suprafaţa de teren de 11.000 mp şi „C.F.L. Braşov – Satulung" au aparţinut antecesorilor săi.
A arătat în cererea formulată că are calitatea de moştenitor al defunctului V.R., care a fost proprietarul terenurilor în suprafaţă de 11.000 mp, terenuri ce au fost naţionalizate în mod abuziv prin efectul Legii nr. 119/1948, deşi terenurile nu au aparţinut niciodată fostei societăţi „C.F.L. Braşov – Satulung". Aceste terenuri au fost proprietatea personală a autorului său, respectiv a numitului R.V.
Se mai reţine că documentaţia depusă nu a fost suficientă pentru dovedirea pretenţiilor sale, fără a explica ce semnificaţie are noţiunea de „insuficiente".
2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin actele depuse, detaliate în parte în susţinerea criticii, a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor Legii nr. 10/2001, ceea ce înseamnă că Decizia de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a acestei legi.
În cauză au formulat întâmpinări pârâţii Municipiul Braşov prin primar şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Braşov.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Braşov, a susţinut legalitatea deciziei de apel, detaliind argumentele invocate în apărare.
Statul Român a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauză, dar acest aspect a fost lămurit prin sentinţa primei instanţe, aspect necontestat în dosarul de apel.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., impunându-se casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, în considerarea celor ce succed:
În dosarul de apel s-a invocat faptul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut faptul că procesele verbale ale adunării generale ale acţionarilor firmei „C.F.L. Braşov" SA nu sunt suficiente pentru a dovedi dreptul de proprietate şi că din actele dosarului rezultă că autorii săi au avut calitatea de acţionari ai firmei.
Instanţa de apel a reţinut că evidenţa de C.F., complinită cu procesele verbale ale adunării generale a acţionarilor respectivei firme, nu pot face dovada dreptului de proprietate al antecesorului contestatorului, câtă vreme nu se cunoaşte structura acţionariatului respectivei societăţi, din care să transpară drepturile acţionarilor asupra societăţii.
Instanţa de apel nu a arătat motivele pentru care a fost înlăturată apărarea reclamantului referitoare la actele dosarului din care ar rezulta calitatea de acţionari ai autorilor săi, la dosar aflându-se un istoric al acţionariatului firmei – fila 98 dosarul primei instanţe.
Instanţa nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărarea formulată, aşa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar în cazul în care considera că acest act este insuficient în ceea ce priveşte datele conţinute, putea dispune completarea acestuia cu orice înscrisuri apreciate pertinente şi concludente, din perspectiva art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
În considerarea acestor argumente, avându-se în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 5, art. 312 pct. 5 C. proc. civ. şi ale art. 6 paragraf 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale ale individului, Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care va avea în vedere şi celelalte critici şi apărări formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de reclamantul R.A. împotriva deciziei nr. 28 Ap din 26 februarie 2009 a curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7885/2009. Civil. Exequator (recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 7878/2009. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
