ICCJ. Decizia nr. 7888/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7888/2009
Dosar nr. 2907/1/2009
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 985/2007 pronunţată de Tribunalul Alba s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte în contradictoriu cu pârâtul M.A.T., prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului în Franţa pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
După data de 1 ianuarie 2007 când România a devenit membră a Uniunii Europene, dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiei acestora a fost reglementat de Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004, conform căreia cetăţenia Uniunii conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi a măsurilor adoptate în scopul aplicării acesteia.
Potrivit normelor comunitate, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, situaţia în speţă neîncadrându-se în aceste cazuri de excepţie; reclamanta a indicat ca motiv al cererii necesitatea stopării migraţiei ilegale.
S-au mai avut în vedere totodată şi dispoziţiile art. 2 pct. 2-4 din Protocolul nr. 4 al Convenţiei Europene, apreciate a nu fi incidente faţă de datele speţei.
Prin Decizia nr. 7142 din 17 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin Decizia civilă nr. 40/A din 18 martie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Dreptul comunitar prevede situaţiile de excepţie în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie, respectiv ordinea, siguranţa sau sănătatea publică, iar din actele dosarului nu rezultă că vreuna din aceste situaţii poate fi reţinută.
Şederea ilegală a pârâtului pe teritoriul Franţei şi returnarea sa nu se circumscrie excepţiilor prevăzute de normele comunitare.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamanta-apelantă.
În motivarea cererii, recurenta arată că pârâtul a fost returnat din Franţa la data de 20 iunie 2007, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
În conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, condiţia necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate este aceea a returnării cetăţeanului român dintr-un stat cu care ţara noastră are încheiat acord de readmisie, care nu poate fi cenzurată.
Legiuitorul constituant a stipulat că libertatea cetăţenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare potrivit unor reguli şi cu respectarea unor condiţii stabilite de lege.
Or, aceste reguli, sunt strict stabilite în Legea nr. 248/2005.
Potrivit art. 25 din Constituţie, condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie se stabilesc prin lege, iar art. 17 din Constituţie prevede că cetăţenii români aflaţi în străinătate se bucură de protecţia statului român, dar, în acelaşi timp, trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile legale ce le revin.
Nerespectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 atrage măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie, care se justifică în cazul de faţă pentru apărarea ordinii, situaţie prevăzută printre cele limitativ enumerate de art. 53 din Constituţie.
Astfel, măsura returnării dispusă de autorităţile statului străin în legătură cu pârâtul este de natură să facă dovada că acesta nu a respectat condiţiile de şedere în spaţiul Uniunii Europene şi este suficientă, fără nicio altă formalitate.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reţinut că dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie este un drept garantat de legea naţională, dar şi de convenţiile internaţionale la care România este parte şi că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în ceea ce priveşte motivele şi condiţiile acestor limitări, dreptul comunitar este prevalent în raport cu cel intern.
Curtea de apel a constatat, de asemenea, că dreptul la liberă circulaţie poate fi limitat, dar că în cauză nu sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.
Contrar susţinerilor recurentei, simpla returnare a pârâtului nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acesteia la liberă circulaţie în acest stat al Uniunii Europene.
Deşi potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 returnarea cetăţeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiţie suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulaţie a respectivului cetăţean, o asemenea aplicare a normei interne ar contraveni Directiva nr. 2004/38/CE care prevede că o astfel de măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.
Or, în speţă, chiar dacă instanţa nu poate cenzura măsura returnării pârâtului din Franţa, luată în baza acordului de readmisie, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe viitor, câtă vreme reclamanta nu a învederat şi nu a dovedit prin ce ar ameninţa conduita pârâtului una din valorile mai sus menţionate; devenind membră a Uniunii Europene, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene.
Dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a comunităţilor europene, precum şi prin Directiva nr. 2004/38 a Parlamentului European şi a Consiliului, care în speţă a fost corect aplicată de instanţe, din moment ce au fost chemate să soluţioneze un litigiu purtat între stat - printr-o direcţie a Ministerul Administraţiei şi Internelor – şi un particular.
Cum reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea şi proporţionalitatea măsurii solicitate faţă de scopul urmărit, recursul declarat de aceasta este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 40 A din 18 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7906/2009. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7891/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
