ICCJ. Decizia nr. 7954/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7954/2009
Dosar nr. 808/88/2007
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 774 din 24 mai 2007, Tribunalul Tulcea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de B.M., C.A. şi L.I. în contradictoriu cu F. Tulcea, pe care a obligat-o să restituie reclamanţilor suprafaţa de 2500 m.p. teren, astfel cum a fost identificată prin expertiza C.C., efectuată în cauză.
A obligat pârâta să emită ofertă de restituire prin echivalent pentru terenul ce nu poate fi retrocedat în natură.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâta F. a fost admis de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale care, prin Decizia nr. 398/C din 14 decembrie 2007 a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei de a emite decizie motivată prin care să acorde reclamanţilor în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dacă măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoanele îndreptăţite, pentru terenul în suprafaţă de 2500 m.p. situat în Tulcea.
A menţinut dispoziţiile referitoare la soluţionarea excepţiei şi a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În termen legal, reclamanţii L.I., C.A. şi B.M., au atacat cu recurs hotărârea dată în apel, fără a menţiona temeiurile pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, elementele de identificare ale recurentului, persoană fizică sau juridică hotărârea care se atacă, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, precum şi semnătura.
Examinând cererile de recurs prin prisma cerinţelor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenţii îşi exprimă în termeni foarte generali nemulţumirea faţă de hotărârea pronunţată în apel, criticile acestora nefăcând posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Or, simpla nemulţumire a unei părţi faţă de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nici o trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.
Conform legii, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum L.I., C.A. şi B.M., nu şi-au întemeiat calea extraordinară de atac pe vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, recursurile acestora urmează a fi considerate ca nemotivate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nule recursurile declarate de reclamanţii L.I., C.A. şi B.M. împotriva Deciziei nr. 398/C din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7950/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7956/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
