ICCJ. Decizia nr. 7956/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7956/2009
Dosar nr. 2611/117/2007
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 643 din 9 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, au fost admise, în parte, contestaţiile formulate de reclamanţii N.L., (C.E.C. şi F.N., au fost anulate dispoziţiile nr. 3750/2003 şi 3812/2003 emise de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, au fost admise, în parte, notificările formulate de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001 şi a fost dispusă dezmembrarea parcelei cu nr. top 5222/2, înscrisă în CF 4834 Cluj, în suprafaţă de 974 mp, conform variantei 3 din partajare din suplimentul de expertiză tehnică întocmit de expert B.V., şi anume, parcela cu nr. top nou 5222/2/1, în suprafaţă de 110 mp, teren – cale de acces, parcela cu nr. top nou 5222/2/2, în suprafaţă de 579 mp, teren situat în str. P.; parcela cu nr. top nou 5222/2/3, în suprafaţă de 285 mp, teren situat la aceeaşi adresă, care vor fi reînscrise în favoarea aceluiaşi proprietar, Statul Român.
Prin aceeaşi sentinţă a fost dispusă restituirea, în natură, a parcelei cu nr. top nou 5222/2/2, în suprafaţă de 579 mp, în favoarea reclamantei N.L., a parcelei cu nr. top nou 5222/2/3, în suprafaţă de 285 mp, în favoarea reclamanţilor C.E.C. şi F.N., în cote egale şi a parcelei cu nr. top nou 5222/2/1, în suprafaţă de 110 mp, în indiviziune forţată, în favoarea reclamantei N.L., în cotă de ½ şi reclamanţilor C.E.C. şi F.N., în cote egale de câte ¼ parte fiecare, precum şi restituirea în natură a spaţiilor comerciale situate în Cluj-Napoca, respectiv a apartamentelor din imobilul înscris în CF coloana 123184 Cluj şi CF ind. 123185 Cluj, în favoarea reclamanţilor C.E.C. şi F.N., în cote egale de câte ¼ şi a reclamantei N.L., în cotă de ½.
Instanţa de fond a mai dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanţilor, în cotele menţionate, cu titlu de lege asupra imobilelor restituite în natură, a stabilit dreptul reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru apartamentele din imobilul în litigiu, a constatat renunţarea reclamantei N.L. la judecarea acţiunii în privinţa pârâtei A.P.A.P.S., a respins acţiunea îndreptată împotriva pârâtului M.F.P., pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi l-a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanţi, în toate fazele procesuale, şi anume, 4.747 lei către reclamanta N.L. şi 492,5 lei către reclamanţii C.E.C. şi F.N.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii şi-au dovedit calitatea de succesori ai proprietarilor tabulari, că parcelele de teren sunt libere de construcţii şi că pentru apartamentele ce nu pot fi restituite în natură, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 103/A din 7 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, iar apelantul a fost obligat să le plătească intimaţilor cheltuielile de judecată suportate în apel, respectiv 773,50 lei către N.L. şi 1750 lei către C.E.C. şi F.N.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că reclamanţii nu au înţeles ca, în faza administrativă, să completeze înscrisurile doveditoare ale calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, din cele depuse nerezultând calitatea acestora de moştenitori, că pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent se impunea predarea documentaţiei Secretariatului Comisiei Centrale, că a fost inversată ordinea în care trebuiau soluţionate capetele de cerere şi că varianta 3 propusă de expertul tehnic nu constituie documentaţie cadastrală întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenţia Naţională sau de oficiile teritoriale.
Recursul este nefondat.
Reclamanţii au respectat prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, depunând în faza administrativă înscrisurile doveditoare cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului şi a calităţii acestora de moştenitori ai proprietarilor tabulari, de la care imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului.
Chiar dacă aceste înscrisuri ar fi fost completate în faza judiciară, instanţele de fond şi apel aveau obligaţia de a-şi baza soluţiile şi pe aceste acte, deoarece, procedând în sens contrar ar fi încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Instanţa de fond, a cărei soluţie a fost confirmată de instanţa de apel a constatat doar dreptul reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind apartamentele din imobil, fără a stabili în concret în ce constau aceste măsuri.
Ordinea în care instanţa de fond a soluţionat capetele de cerere cuprinse în acţiunile reclamanţilor nu este de natură a influenţa soluţia pronunţată, astfel că şi această critică este neîntemeiată.
Ultimul motiv de recurs este, de asemenea, nefondat, deoarece, instanţa a dispus intabularea dreptului de proprietate, iar nu expertul tehnic, expertiza tehnică neavând decât valoarea unei probe.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva Deciziei nr. 103/A din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7954/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7822/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
