ICCJ. Decizia nr. 7964/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 7964/2009

Dosar nr. 4484/1/2008

Şedinţa publică din 6 octombrie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul P.N. a chemat în judecată pe pârâtele B.R.D. şi Primăria oraşului Siret, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligate să-i restituie imobilul situat în oraşul Siret, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 873 mp.

Prin sentinţa nr. 308 din 23 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă.

Apelul declarat de reclamant a fost admis, prin Decizia nr. 30 din 5 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a fost anulată sentinţa tribunalului şi a fost reţinută cauza pentru soluţionarea în fond a acţiunii.

Pârâta B.R.D. – Sucursala Suceava a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, iar prin Decizia nr. 4961 din 25 noiembrie 2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, recursul a fost respins, ca inadmisibil.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă a pronunţat Decizia nr. 221 din 21 februarie 2005, prin care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii active a reclamantului, a fost admisă acţiunea formulată împotriva pârâtului Oraşul Siret, care a fost obligat să-i restituie reclamantului, prin măsuri reparatorii, cota indiviză de 1/10 din imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 873 mp, situat în oraşul Siret, şi a fost respinsă acţiunea formulată împotriva pârâtei B.R.D. Suceava.

Această decizie a fost casată şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, prin Decizia nr. 4160 din 23 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Fiind astfel reinvestită, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis acţiunea şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cota de 1/10 din imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 873 mp, situat în oraşul Siret, identic cu parcela virană nr. 383 din CF 2539 a comunei cadastrale Siret, prin Decizia nr. 20 din 20 februarie 2008.

Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând în esenţă, că instanţa de apel nu a respectat îndrumările cuprinse în Decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că sunt lovite de nulitate actele de înstrăinare a imobilului către pârâta B.R.D. şi că a făcut dovada faptului că este titularul dreptului de proprietate asupra întregului imobil.

Recursul este nefondat.

Prin Decizia nr. 4160 din 23 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a stabilit că imobilele trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 au fost preluate abuziv.

Totodată, prin această decizie au fost date îndrumări instanţei de trimitere, în sensul de a solicita reclamantului să depună la dosar Decizia civilă nr. 6245 din 27 mai 1955 a fostului Tribunal Popular al Raionului Siret, de a analiza în ce condiţii a fost transmis imobilul pârâtei B.R.D. şi a verifica dacă moştenitorii unchilor reclamantului au depus notificări cu referire la imobilul ce formează obiectul litigiului.

Respectând prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de trimitere l-a obligat pe reclamant să depună la dosar Decizia civilă nr. 6245 din 27 mai 1955 a fostului Tribunal Popular al Raionului Siret, precum şi înscrisuri din care să rezulte că a acceptat succesiunea de pe urma celor patru unchi, coproprietari tabulari şi a solicitat relaţii de la Primăria oraşului Siret pentru a se stabili dacă pentru imobilul ce formează obiectul litigiului au fost formulate alte notificări decât cea a reclamantului.

Prin adresa din 31 ianuarie 2008, Primăria oraşului Siret a comunicat instanţei că nu au fost formulate şi alte notificări decât cea a reclamantului.

La fila 25 din dosarul instanţei de trimitere se află declaraţia reclamantului, prin care acesta a precizat că nu are nici un certificat de moştenitor pentru imobilul din oraşul Siret, înscris în CF nr. 2539.

Astfel cum s-a consemnat în încheierea din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă (fila 34), apărătorul reclamantului a declarat că nu a putut obţine Decizia nr. 6245 din 27 mai 1955 a fostului Tribunal Popular Siret.

În atare situaţie, în mod corect a stabilit curtea de apel că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de succesor decât în privinţa tatălui său, care deţinuse cota indiviză de 1/10 din imobil, iar nu şi de pe urma celorlalţi coproprietari, respectiv cei patru unchi ai săi şi că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, vizează situaţia în care de pe urma aceluiaşi autor deposedat abuziv au rămas mai mulţi moştenitori din care doar o parte au formulat notificări.

Modalitatea de dobândire a imobilului de către pârâta B.R.D. a fost stabilită pe baza înscrisurilor aflate la filele 9 - 14 din dosarul primei instanţe, în sensul că a fost dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei prin cumpărare la licitaţie publică, iar asupra terenului prin HG nr. 834/1991.

Acestei pârâte i-a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 2 octombrie 1995 (fila 11 din dosarul instanţei de fond) care nu a fost contestat de reclamant.

În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.N. împotriva Deciziei nr. 20 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7964/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs