ICCJ. Decizia nr. 8636/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8636/2009
Dosar nr. 16670/3/2007
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 14 mai 2007, reclamanta Ţ.D. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul M. Bucureşti prin P.G., să se dispună obligarea pârâtului la restituirea imobilului situat în Bucureşti, Calea Şerban Vodă, format din 8 apartamente şi două spaţii comerciale.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile dreptului comun art. 480 – art. 481 cât şi pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin cererea de intervenţie formulată de M.G. s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că imobilul (teren şi construcţie) din Bucureşti, Calea Şerban Vodă, a fost preluat fără titlu şi să se dispună obligarea pârâtului la restituirea în deplină proprietate şi posesie a imobilul din litigiu.
Judecătoria sectorului 2, prin sentinţa civilă nr. 8740 din 1 noiembrie 2007 şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revendicare în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a disjuns soluţionarea celeilalte cereri iar Tribunalul Bucureşti prin încheierea din 25 martie 2008 a dispus conexarea dosarului nr. 1785/2008 la dosarul nr. 16670/3/207.
Urmare invocării din oficiu a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii principale şi a cererii de conexare, în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 prin sentinţa civilă nr. 654 din 1 aprilie 2008, a fost admisă această excepţie şi s-a disjuns soluţionarea cererii de intervenţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, în condiţiile în care pentru imobilul revendicat, nu a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001, cererea formulată de reclamantă, astfel cum a fost întemeiată este inadmisibilă.
Prin apelul formulat de reclamantă s-a susţinut, în esenţă, că în mod eronat s-a reţinut că nu a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001 deoarece în realitate ea a fost formulată, aşa cum rezultă din probele administrate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 91 din 6 februarie 2009, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea atât pe dispoziţiile dreptului comun cât şi pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
A mai reţinut că soluţia inadmisibilităţii cererii este nelegală deoarece în situaţia în care se pretinde existenţa demersurilor în baza Legii nr. 10/2001, acţiunea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, eventualele nelegalităţi ale notificării sau depunerea acesteia cu întârziere conduc la netemeinicia acesteia sau la respingerea ca tardivă.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâtul M. Bucureşti prin primarul general a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs s-a arătat că în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 precum şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 restituirea imobilelor în natură sau acordarea de măsuri reparatorii, pentru aceasta, nu mai pot fi solicitate şi pe calea dreptului comun.
Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
La fila x dosar apel se află notificarea formulată de petentul Ţ.R. prin care se solicită restituirea în natură a imobilului situat în Calea Şerban Vodă.
Acţiunea reclamantei prin care se revendică imobilul din Calea Şerban Vodă este întemeiată atât pe dispoziţiile dreptului comun cât şi pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Calificând acţiunea reclamantei drept o contestaţie formulată în baza Legii nr. 10/2001, instanţa de apel a procedat în mod corect, din moment ce din probele administrate rezultă că sunt elemente care să confirme realizarea procedurii prealabile prevăzute de legea specială.
Existenţa notificării nesoluţionate de către recurentul - pârât determina ca instanţa de fond să soluţioneze acţiunea reclamantei ca urmare a refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde notificării.
În acest sens fiind şi îndrumările Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formulate prin Decizia nr. 20/2007.
Faţă de cele arătate, în mod legal a apreciat instanţa de apel că în mod greşit a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea reclamantei, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind incidente în cauză.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, hotărârea instanţei de apel se va menţine ca legală urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M. Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 91 din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8769/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8545/2009. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
