ICCJ. Decizia nr. 8426/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8426/2009
Dosar nr. 1068/114/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, secţia civilă la 25 martie 2008, reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâta P.M. Buzău prin primar, solicitând obligarea acesteia de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Buzău, str. Cuza Vodă, compus din teren şi construcţie.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 şi următoarele C. civ. şi pe dispoziţiile art. 112 – art. 115 C. proc. civ., reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a autoarei P.M. (B.), care, la rândul său, este unica moştenitoare a defunctei H.Z., fosta proprietară a imobilului în litigiu, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3198/1931 şi transcris sub nr. 5224/1931.
S-a mai menţionat că imobilul revendicat a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, poz. 173 de la fosta proprietară H.Z., astfel că preluarea de către stat s-a făcut fără titlu, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând ca instanţa, faţă de obiectul cauzei, să stabilească dacă este competentă să judece acţiunea şi să-i pună în vedere şi reclamantei să timbreze.
Totodată, pârâta a invocat inadmisibilitatea acţiunii în revendicare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, în sfera cadrului normativ stabilit prin această lege specială.
La termenul din 7 august 2008, reclamanta prin apărător, a precizat că valoarea imobilului este de 1.500.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 459 din 7 mai 2008, Tribunalul Buzău, secţia civilă, a respins excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâta P.M. Buzău, prin primar, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
S-a respins excepţia de netimbrare a acţiunii, invocată de pârâtă constatându-se că sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 146/1997, astfel că operează scutirea de taxa de timbru.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reţinându-se că reglementările cu caracter special din Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent a imobilelor preluate abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât practica judiciară este constantă în sensul de a considera ca fiind admisibile acţiunile în revendicarea imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950, în raport de dispoziţiile art. 6 şi 13 din C.E.D.O., iar în cadrul acţiunii în revendicare nu are relevanţă împrejurarea că reclamantul a formulat sau nu, cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 210 din 25 septembrie 2008, a admis apelul reclamantei C.V. şi a desfiinţat sentinţa Tribunalului Buzău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost admisă eronat de prima instanţă, întrucât obiectul acesteia îl constituie revendicarea unui bun imobil, această acţiune fiind imprescriptibilă şi necondiţionată de vreun termen.
S-a considerat că textul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reproduce, în cuprinsul legii speciale, dispoziţiile din dreptul comun, conţinute de art. 480 C. civ., dând vocaţie titularului dreptului de proprietate, de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare pentru a obţine recunoaşterea acestui drept.
Instanţa de apel a mai reţinut că respingerea ca inadmisibilă a unei acţiuni în revendicare promovată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, încalcă atât art. 21 din Constituţie, cât şi art. 6 din C.E.D.O. şi art. 1 din Primul Protocol Adiţional la C.E.D.O., care garantează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, aspect ce presupune posibilitatea ca o instanţă independentă şi imparţială să hotărască asupra încălcării drepturilor sale.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal pârâtul P.M. Buzău, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, prin motivele de recurs, că Legea nr. 10/2001, ca lege specială derogă de la prevederile art. 480 C. civ., astfel că nu mai este posibilă restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, întrucât intimata reclamantă este decăzută din termenul pentru depunerea notificării.
Recurentul a învederat că imobilul situat în Municipiul Buzău, str. Cuza Vodă a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 de la L.S. şi a fost restituit, în baza Legii nr. 10/2001, moştenitorului acestuia, cetăţeanul I.I.S.
În dovedirea motivelor de recurs, recurentul a depus la dosar dispoziţia nr. 409 din 19 noiembrie 2003, prin care s-a restituit în natură imobilul situat în Buzău, str. Cuza Vodă, în temeiul Legii nr. 10/2001, altei persoane, respectiv lui I.I.S.
Examinând criticile formulate de pârâtul P.M. Buzău, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că acesta este întemeiat pe considerentele ce succed:
Reglementările cu caracter special ale Legii nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură sau prin acordarea de măsuri reparatorii în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cum este şi imobilul ce face obiectul acţiunii.
Legea nr. 10/2001, deşi suprimă acţiunea de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., acţiune formulată ulterior intrării în vigoare a legii speciale, nu împiedică accesul la un proces echitabil, astfel cum eronat a reţinut instanţa de apel întrucât această lege asigură accesul deplin şi liber la cele trei grade de jurisdicţie, în condiţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi ale art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta nu a dovedit că nu ar face parte din categoria persoanelor exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001 şi nici că a fost împiedicată să uzeze de procedura specială din motive mai presus de voinţa sa.
Aşa cum corect s-a reţinut de prima instanţă, reclamanta nu a formulat notificare în condiţiile Legii nr. 10/2001, neurmând astfel prima fază a procedurii obligatorii prevăzute de legea specială.
La data pronunţării sentinţei nr. 460 din 7 mai 2008 a Tribunalului Buzău, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, nu pronunţase Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, la care face trimitere instanţa de apel prin considerente, astfel încât nu se putea reţine că s-ar fi încălcat dispoziţiile obligatorii ale acesteia.
De altfel, conform deciziei Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, imobilele care se încadrează în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 nu mai pot fi restituite decât în condiţiile prevăzute de acest act normativ, fiind exclusă acţiunea în revendicare de drept comun, cu excepţia acţiunilor pendinte la data de 14 februarie 2001, cu privire la care noua lege a permis fie continuare lor, fie suspendarea până la soluţionarea procedurii administrate.
Accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt asigurate, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevăzută în capitolul III al Legii nr. 10/2001, deci în condiţiile şi pe căile prevăzute de legea specială.
Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport de adagiile generalia specialibus non derogant şi specialia generalibus derogant.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 314 C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâtul P.M. Buzău şi să se caseze Decizia recurată, respingându-se ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 549 din 7 mai 2008 a Tribunalului Buzău, secţia civilă, sentinţă ce va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P.M. Buzău împotriva deciziei nr. 210 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge apelul declarat de reclamanta C.V. împotriva sentinţei nr. 459 din 7 mai 2008 a Tribunalului Buzău, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8545/2009. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7988/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
