ICCJ. Decizia nr. 8522/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8522/2009
Dosar nr. 6897/121/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6897/121/2008 din 24 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Galaţi reclamanta D.G.P. în contradictoriu cu pârâtul E.Ş. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie faţă de acesta în Franţa pentru o perioadă de până la 3 ani.
Motivându-şi acţiunea reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franţa la data de 1 octombrie 2008 în baza acordului de readmisie încheiat de acest stat cu România.
Prin sentinţa civilă nr. 1413 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Galaţi, secţia civilă – a respins ca nefondată acţiunea promovată de reclamanta D.G.P.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta D.G.P. a declarat apel, susţinând în esenţă, că din actele dosarului rezultă că pârâtul a încălcat prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 restricţia putând fi impusă în baza acordului de readmisie.
Prin Decizia nr. 59/A din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta ar fi încălcat una din cele trei situaţii limitativ şi expres prevăzute în art. 27 din Directiva nr. 2004/38/Comunitatea Europeană.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 38 – 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor rămaşi în străinătate, dispoziţii în concordanţă cu prevederile constituţionale şi tratatele la care România a aderat.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie în Franţa, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituţie. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu stabileşte că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetăţean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislaţia primară, art. 18.1. T.C.E. prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi de dispoziţiile luate pentru aplicarea sa.
În legislaţia secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/Comunitatea Europeană a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor U.E. şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al U.E. nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabileşte că limitarea dreptului cetăţenilor statelor membre la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale U.E. şi Spaţiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, şi care a intrat în vigoare la data aderării României la U.E. (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/Comunitatea Europeană.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Întrucât reclamantul nu a probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., incidenţa vreunuia din cauzele de limitare prevăzute în Directivă, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri legale, date cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Astfel fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.P. împotriva Deciziei civile nr. 59/A din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8527/2009. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 8526/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
