ICCJ. Decizia nr. 8551/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8551/2009
Dosar nr. 12525/3/2005
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Deliberând recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
La 16 mai 2005, reclamanţii L.A., S.F., G.A.R., V.C., D.F.M., D.P., D.E. şi I.G. au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Pantelimon, solicitând obligarea acesteia le restituirea în natură a terenului de 5 ha. situat în localitatea menţionată, precum şi la plata contravalorii construcţiilor demolate (din zid, cu subsol, parter, etaj şi, separat, grajd şi puţ, în curte), calculată la preţurile actuale de circulaţie.
În motivarea cererii, întemeiată pe art. 480-481 şi art. 653 C. civ., art. 20-21 din Constituţie, art. 8, 10, 17 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol la C.E.D.O., reclamanţii au susţinut că:
- terenul revendicat a fost dobândit de autorii lor, defuncţii A. şi T.D., în anul 1934, prin act autentic de vânzare-cumpărare;
- pe acest teren, autorii lor au edificat, ulterior, mai multe construcţii, în baza autorizaţiei eliberate la 30 martie 1937;
- întreg imobilul a fost preluat de stat, prin autoritatea administrativă locală, respectiv Comitetul Executiv al Sfatului Popular al comunei Pantelimon, ca urmare a unei aşa zise „renunţări", instituţie inexistentă din punct de vedere legal;
- prin Dispoziţia nr. 507 din 15 aprilie 2005, pârâta le-a respins notificarea formulată conform prevederilor Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu au făcut dovada preluării abuzive;
- or, atâta timp cât au dovedit că autorii lor erau proprietari ai imobilului, pârâta trebuia să dovedească preluarea legală a acestui bun.
Pe parcursul procesului, respectiv la 27 septembrie 2005, reclamanţii au precizat că acţiunea lor are ca obiect contestarea dispoziţiei de respingere a notificării.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1391 din 29 noiembrie 2005, a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că:
- adresa emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular - Comuna Pantelimon, este insuficientă pentru dovedirea preluării abuzive;
- susţinerea reclamanţilor, că se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu poate fi primită pentru că nu au demonstrat existenţa unui act de donaţie în favoarea statului, neîncheiat în formă autentică;
- în lipsa probelor, valabilitatea renunţării la proprietate nu se poate analiza.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 195 din 12 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi.
S-a reţinut că:
- în combaterea concluziei primei instanţe, că nu au dovedit preluarea abuzivă a imobilului, apelanţii au susţinut că „renunţarea la proprietate" nu este o instituţie a dreptului civil;
- apelul este însă nefondat pentru un alt motiv, pus în discuţia părţilor;
- astfel, din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul de 2,5 ha. se află în extravilan, este arabil şi apare în titluri de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991;
- în atare situaţie, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul solicitat nu intră sub incidenţa acestui act normativ.
Reclamanţii au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei şi admiterii acţiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi art. 312 pct. 3 C. pr. civ., recurenţii au susţinut că terenul este intravilan, concluzie dedusă atât din împrejurarea că autorii lor au edificat unele construcţii, cât şi din întâmpinarea depusă de pârâtă.
Această critică este fondată deoarece:
- în actul (autentic) de vânzare-cumpărare încheiat la 7 martie 1934 s-a consemnat că terenul de 2,5 ha. achiziţionat de autorul reclamanţilor este situat pe „teritoriul comunei suburbane Pantelimon";
- un amplasament asemănător (Com. Pantelimon) figurează şi în adresa prin care autorităţile locale comunicau aceleiaşi persoane aprobarea „cererii" sale din 12 aprilie 1954, de trecere în proprietatea statului a imobilului de 2,5 ha. (livadă de 2,38 ha. şi o casă de 0,12 ha.);
- potrivit înscrisului din 30 martie 1934, casa existentă pe terenul de 2,5 ha. (cu subsol, parter, etaj şi anexe) a fost edificată de autorul reclamanţilor în baza unei autorizaţiuni de construire;
- expertul topograf a concluzionat că în prezent imobilul revendicat este cuprins într-o parcelă situată în extravilanul comunei Pantelimon, fără a preciza însă motivele pentru care în autorizaţiunea de edificare a construcţiilor primăria aceleiaşi localităţi a impus autorului reclamanţilor să respecte un anumit aliniament;
- prin urmare, în cauză nu este pe deplin stabilit dacă în anul 1954, când autorităţile locale au aprobat „cererea" autorului reclamanţilor, de trecere a imobilului în proprietatea statului, acest bun era situat în intravilanul sau extravilanul comunei Pantelimon.
Pe de altă parte, la 27 septembrie 2005 reclamanţii au precizat că acţiunea lor are ca obiect şi contestarea dispoziţiei Primarului comunei Pantelimon, de respingere a notificării privitoare la imobilul în litigiu.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, acest capăt de cerere trebuia să fie analizat în raport de cadrul legislativ existent la data emiterii dispoziţiei contestate, respectiv 15 aprilie 2005.
În loc să procedeze în modul arătat, instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia exclusiv pe art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, text care, consecutiv modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005 (publicată la 22 iulie 2005), exclude de la aplicarea acestui act normativ, între altele, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării.
Or, deşi la respingerea notificării şi a contestaţiei formulate împotriva acestei măsuri, entitatea administrativă şi, respectiv, prima instanţă nu au avut în vedere textul menţionat (care la data emiterii dispoziţiei era redactat într-o altă formă), ci „nedovedirea preluării abuzive a imobilului".
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. pr. civ., recursul declarat de reclamanţi va fi admis şi, pe cale de consecinţă, se va casa ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii L.A., S.F., G.A.R., V.C., D.F.P., D.E. şi I.G. împotriva Deciziei civile nr. 195 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8624/2009. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 8527/2009. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
