ICCJ. Decizia nr. 8624/2009. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8624/2009
Dosar nr. 3020/1/2009
Şedinţa din camera de consiliu din 23 octombrie 2009
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 151/ R din 15 februarie 2008, a admis recursul declarat de B.A., H.O.A., G.E., M.M., K.E., B.F.M., M.J., F.E., K.M., K.M., C.E., K.M.T., B.M., L.V., A.M., F.C.K., H.E., B.E., M.E., B.A., L.S., D.K., B.T., H.M., P.Z., B.I., B.M., B.J., A.E., P.M., P.I., F.A., N.G.E., L.A., M.M., toţi prin mandatar S.M., împotriva sentinţei civile nr. 2691 din 24 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 2886/96/2007, a modificat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi la obligat parata să întocmească o situaţie care să arate în concret numărul orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, precum şi cele de sărbători legale pentru perioada februarie 2005 şi până in prezent, precum şi pentru viitor pentru fiecare reclamant în parte şi acordarea zilelor libere potrivit art. 132 C. muncii, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile atacate.
D.G.A.S.P.C. Harghita a formulat contestaţie la executarea acestei hotărâri şi a solicitat admiterea contestaţiei, anularea tuturor formelor şi actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc C.M.C.: somaţia nr. E133/ G din 18 august 2008 şi procesul verbal încheiat la data de 18 august 2008, susţinând că s-a conformat, anterior începerii executării, dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti şi a transmis către reclamante, prin adresa de înaintare nr. 10018 din 7 august 2008 situaţia solicitată împreună cu documentele justificative, care au stat la baza acesteia.
În drept au fost indicate dispoziţiile art. 399 şi 400 C. proc. civ.
învestită cu soluţionarea contestaţiei, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale prin încheierea nr. 10 din 26 septembrie 2008, îndreptată în baza dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., prin încheierea din camera de consiliu din 12 ianuarie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că Tribunalului Harghita i-a aparţinut competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă, iar potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, respectiv prima instanţă, şi nu la instanţa care a soluţionat calea de atac.
Tribunalul Harghita, secţia civilă, la rândul său a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, iar prin sentinţa civilă nr. 493 din 12 martie 2009, a admis excepţia, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului cauzei înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Considerentele avute în vedere de tribunal au vizat faptul că însăşi contestatoarea a precizat în cuprinsul acţiunii care a învestit instanţa că „înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executor sunt interpretate greşit", astfel încât, a reţinut că, fiind vorba de o contestaţie la titlu, soluţionarea cererii este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută în conformitate cu dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând conflictul negativ de competenţă de faţă Înalta Curte reţine următoarele:
Curtea de apel a calificat corect cererea contestatoarei ca fiind o contestaţie la executare propriu-zisă, faţă de împrejurarea că hotărârea, a cărei lămurire s-a cerut pe această cale, conţine dispoziţii clare, nesusceptibile de echivoc şi de interpretare, care de altfel contestatoarea susţine că deja le-a executat.
Astfel fiind, rezultă că, în fapt, nemulţumirea contestatoarei nu vizează conţinutul titlului, ci modalitatea în care s-a procedat la punerea în executarea a acestuia şi obligării la plata cheltuielilor de executare, ulterior îndeplinirii de către contestatoare a obligaţiei dispuse prin hotărâre.
Prin urmare, cum pretinsa vătămare decurge din actul de executare îndeplinit, calea procedurală de îndreptare a acestei neregularităţi nu este cea reglementată de dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., ci aceea a contestaţiei la executare propriu-zisă, în condiţiile prevăzute de art. 399 alin. (2) teza I C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 400 C. proc. civ., fac distincţia între contestaţia la executare propriu-zisă, care se soluţionează de către instanţa de executare (alin. l) şi contestaţia la titlu, care se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută (alin. 2).
Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
În raport de textele legale anterior menţionate, instanţă de executare este întotdeauna judecătoria, atunci când obiect al cererii este instanţa de executare.
În consecinţă, faţă de considerentele precedente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc competenţa de soluţionarea a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8555/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8551/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
