ICCJ. Decizia nr. 8558/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8558/200.
Dosar nr. 7401/105/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
La 20 noiembrie 2007, reclamanta A.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul oraşul Sinaia, prin primar, retrocedarea imobilului situat în Sinaia, compus din teren în suprafaţă de 1607 mp şi contracţia aflată pe acesta şi cunoscută ca Vila A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul a aparţinut lui A.G.N.C., care l-a transmis, prin succesiune legală, lui A.G.S.C. iar după decesul acestuia, bunul i-a revenit ei în calitate de soţie - unică moştenitoare, conform certificatului de moştenitor nr. 36/2005.
Reclamanta a mai arătat: că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950 şi predat în administraţia R.A.G.C.L. C. Sinaia; că, după apariţia Legii nr. 10/2001, a notificat Primăria Sinaia pentru restituirea în natură a imobilului menţionat însă cererea sa a rămas fără răspuns.
Prin sentinţa nr. 268 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că legiuitorul a reglementat situaţia imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prin adoptarea unei legi speciale - Legea nr. 10/2001, care instituie o procedură specială şi obligatorie iar nerespectarea de către reclamantă a acestei proceduri exclude admisibilitatea prezentei cereri în baza dreptului comun.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 171 din 11 iunie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamanta care pentru motivele anume indicate, a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunţate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanţă.
În şedinţa publică din 22 octombrie 2009, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii declarării recursului, pe care o va admite în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă, Decizia atacată a fost comunicată reclamantei la data de 23 iunie 2008, ceea ce rezultă din dovada de comunicare de la fila 18 din dosarul de apel, care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de data comunicării deciziei din apel - 23 iunie 2008, recursul declarat de reclamantă la - 9 august 2008 (data poştei, conform plicului de expediere a cererii de recurs - fila 6), este tardiv întrucât a fost formulat cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
În raport de cele reţinute mai sus, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A.G.C. împotriva deciziei nr. 171 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8586/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8549/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
