ICCJ. Decizia nr. 8597/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8597/2009
Dosar nr. 1049/89/200.
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele.
Reclamanta B.M. a chemat în judecata pe pârâţii Primăria comunei Dragomireşti şi Primarul comunei Dragomireşti, solicitând ca aceştia să fie obligaţi să completeze dispoziţia nr. 1028 din 26 martie 2008 cu propunerea de acordare de despăgubiri băneşti şi pentru terenul intravilan în suprafaţă de 1000 mp.
În motivarea cererii sale a arătat că acest teren a aparţinut tatălui său M.N., pe care 1-a moştenit, iar prin dispoziţia contestată i s-au acordat despăgubiri doar pentru construcţia demolată, nu şi pentru teren, reţinându-se greşit că nu a ridicat pretenţii prin notificare şi pentru acest teren.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, prin sentinţa nr. 653 din 12 iunie 2008 a respins contestaţia formulată de către reclamanta B.M.
Împotriva hotărârii pronunţate de tribunal a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 163 din 22 octombrie 2008 a respins apelul declarat de către reclamanta B.M.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.M., fără a formula, propriu-zis, o critică de nelegalitate a deciziei atacate astfel.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenta îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu un drept, care pretinde că i-a fost încălcat, şi care face obiectul prezentului litigiu, respectiv că nu i-au fost acordate măsuri reparatorii şi pentru suprafaţa de 1000 mp teren, fără a argumenta în ce constau criticile de nelegalitate.
Altfel spus, re curenta-reclamanta nu a precizat în ce constau nelegalităţile invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă sau prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă, în legătură cu aceste dispoziţii legale.
Recurenta a criticat modul în care instanţa de apel a interpretat probele administrate în cauză.
Or, faţă de împrejurarea că dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permiteau instanţei de recurs să modifice hotărârea recurată dacă aceasta s-a bazat pe o gravă greşeală de fapt, rezultată dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000, Înalta Curte nu mai este legal sesizată cu analiza criticilor care au un astfel de conţinut.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, deşi recurenta a indicat (prin precizarea de la fila 15 dosar recurs) ca temei de drept ale acestei căi extraordinare de atac dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar prin concluziile apărătorului ales au fost indicate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte nu a identificat nici o critică care să poată fi circumscrisă acestor motive de casare a hotărârii, temeiurile fiind menţionate doar formal.
În raport de lucrările cauzei, nu se pot reţine în speţă motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu în susţinerea casării/modificării deciziei recurate şi care să determine incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, constatând că nu se pot identifica argumente care să permită instanţei configurarea vreunei critici în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 163 din 22 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8608/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8601/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
