ICCJ. Decizia nr. 8593/2009. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8593/200.
Dosar nr. 58/294/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele.
Prin acţiunea civilă formulata la 21 august 2008 reclamanta Parohia Evanghelica CA. Miercurea Sibiului prin Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Sibiu, Primăria Oraşului Miercurea Sibiului solicitând să se constate nulitatea actului de expropriere, Decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de expropriere Miercurea Sibiului şi a deciziei nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă in ceea ce priveşte imobilul locaş de cult înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului cu nr. top 111; să se constate nulitatea actului de expropriere, Decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de Expropriere Miercurea Sibiului şi a deciziei nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă in ce ceea ce priveşte imobilul înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului cu nr. top 543; să se dispună rectificarea cărţii funciare prin radierea înscrierilor efectuate in baza actelor menţionate şi reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor pe numele fostului proprietar: Parohia Evanghelica CA. Miercurea Sibiului.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă, că imobilele identificate prin acţiune au aparţinut reclamantei, fiind expropriate de Statul Roman in baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare. A susţinut că exproprierea a fost in mod eronat extinsa şi asupra acestor imobile (locaş de cult şi cimitir), care nu făceau obiectul legii respective ce viza pământurile, proprietăţile agrare şi bunurile agricole.
În al doilea rând, a arătat că imobilele sunt folosite şi în prezent de comunitatea evanghelică din Miercurea Sibiului, exproprierea de fapt neavând loc niciodată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 33 şi art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 şi art. 3 din Legea nr. 187/1945.
Acţiunea a fost înregistrată iniţial la 18 ianuarie 2008 sub nr. 58/295/2008 la Judecătoria Sibiu, care, prin sentinţa civilă nr. 285/2008, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii precizate în favoarea Tribunalului Sibiu. Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că, a chemat în judecată în calitate de pârât, şi Oraşul Miercurea Sibiului, prin Primar.
Prin sentinţa civilă nr. 952/2008 Tribunalul Sibiu a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Parohia Evanghelică CA. Miercurea Sibiului prin Consistoriul Superior al Bisericii împotriva pârâţilor Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Oraşul Miercurea Sibiului, prin primar.
S-a constatat nulitatea actului de expropriere, Decizia nr. 1/1946 a Comisiei Locale de expropriere Miercurea Sibiului şi Decizia nr. 71/1946 a Comisiei de Plasă in ceea ce priveşte imobilul locaş de cult înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. Top 111 şi imobilul cimitir înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. top 543.
S-a dispus rectificarea cărţii funciare in sensul radierii înscrierilor efectuate în baza actelor nule şi reînscrierea acestor imobile pe numele fostului proprietar, respectiv Parohia Evanghelica CA. Miercurea Sibiului.
A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Miercurea Sibiului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoz. art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de expropriere.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi de împrejurarea că revendicarea locaşului de cult constituie cererea principală, celelalte fiind accesorii, tribunalul a apreciat că este instanţa competentă pentru a soluţiona cauza pe fond.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Miercurea Sibiului, aceasta este întemeiata şi a fost admisă, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de această pârâtă.
Primăria, ca structură funcţională a administraţiei publice locale, nu are personalitate juridică şi nu poate sta in judecată în litigiile privind patrimoniul unităţii administrativ teritoriale, această calitate având-o aceasta din urma.
Asupra fondului cauzei, tribunalul a reţinut că imobilele in litigiu reprezintă - locaşul de cult înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. top 111şi cimitirul înscris in C.F. 60 Miercurea Sibiului nr. top 543 au fost proprietatea Bisericii Evanghelice Luterane Miercurea Sibiului, fiind apoi expropriate de Statul Roman prin Decizia nr. 71/1946 in baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare.
Măsura de expropriere dispusă contravenea chiar dispoziţiilor de la acea vreme, cum rezulta din textul actului normativ care a stat la baza exproprierii, dar şi din adresa Ministerului Agriculturii şi Domeniilor nr. 607966 din 17 martie 1948 (fila 7 dosar judecătorie).
Din această adresă rezultă clar ca Legea privind Reforma Agrara şi Legea nr. 485/1944 nu au avut ca obiect locaşurile de cult şi cimitirele, astfel că numai din eroare s-au putut prelua aceste bunuri. în plus, pârâţii nu au contestat împrejurarea susţinuta de reclamantă, că imobilele au rămas in stăpânirea de fapt a reclamantei având şi în prezent aceeaşi destinaţie, respectiv biserica şi cimitirul evanghelic.
OUG nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 privind restituirea bunurilor ce au aparţinut cultelor religioase prevede o procedură specială pentru redobândirea acestor bunuri, cu excepţia locaşurilor de cult referitor la care se arată că va fi adoptată o lege specială [art. 1 alin. (1) şi (2)]. Astfel de legi cu privire la locaşurile de cult ce au aparţinut cultului evanghelic nu au fost adoptate (aşa cum există pentru cultul greco-catolic sau mozaic), ca urmare prima instanţă a reţinut că reclamanta este îndreptăţită să obţină restituirea pe calea dreptului comun şi pentru toate aceste motive a admis acţiunea. A constatat nulitatea actului de expropriere care nu a respectat actele normative in vigoare la data emiterii lui şi a decis restabilirea situaţiei anterioare de C.F., prin reîntoarcerea imobilului la proprietarul anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice criticând-o pentru nelegalitate.
Pârâtul-apelant a susţinut că faţă de dispoziţiile Legii nr. 187/1945, oraşul Miercurea Sibiului este continuator in drepturi şi obligaţii al comisiilor emitente a actelor de expropriere, motiv pentru care instanţa trebuia să admită acţiunea numai in contradictoriu cu acesta.
Instanţa de fond trebuia, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, să stabilească cărei persoane juridice îi aparţine domeniul public in care se găsesc respectivele bunuri.
Prin criticile aduse hotărârii, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat, în esenţă, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţie invocată pentru prima dată în calea de atac a apelului.
Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă, prin Decizia civila nr. 21/A/2009 pronunţată la data de 20 februarie 2009 a respins apelul declarat de Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele hotărârii atacate că în faţa tribunalului, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice nu a invocat apărări, excepţii, nu a depus întâmpinare, iar, potrivit încheierii de amânare a pronunţării, având cuvântul in dezbateri, a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii. Numai fată de calitatea procesuală pasivă a Primăriei a arătat că aceasta nu are calitate, ci oraşul ca unitate administrativ teritoriala.
Imobilul in litigiu a fost expropriat abuziv in temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, lege care în dispoziţiile art. 3 prevede ca bunurile se expropriază in favoarea statului. Reforma agrară a constituit o expropriere de interes naţional, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul Legii nr. 187/1945.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică in raporturile juridice la care participă nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii. Statul participă în asemenea raporturi prin Ministerul Finanţelor, afara de cazurile in care prin norme speciale se stabileşte un alt organ in acest scop.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi arătând că instanţa de fond şi cea de apel trebuiau sa stabilească cine sunt continuatorii în drepturi si obligaţii ale celor doua comisii urmând ca acţiunea să se judece in contradictoriu cu aceste persoane juridice, instanţa trebuia să stabilească în mod neechivoc care dintre cei doi pârâţi, persoane juridice, este continuatorul in drepturi şi obligaţii ale celor doua comisii, pentru că numai acea persoană juridică poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, hotărârea trebuind a fi pronunţată numai in contradictoriu cu aceasta.
O altă critică a vizat faptul că instanţele de fond trebuiau, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, să stabilească cărei persoane juridice îi aparţine domeniul public, în care se regăseau respectivele bunuri imobile, bunurile expropriate, prin încălcarea art. 8 din Legea nr. 187/1945, aparţinând domeniului privat al Oraşului Miercurea Sibiului, persoană juridică care are calitate procesuala pasiva şi sub acest aspect.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9, invocat de recurent, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În cauza dedusă judecăţii, pârâtul a susţinut că se impune casarea hotărârii atacate întrucât instanţa a reţinut greşit că are calitate procesuală pasivă alături de pârâtul Oraşul Miercurea Sibiului, prin primar atunci când a constatat nulitatea actului de expropriere şi a decis rectificarea cărţii funciare, precum şi reînscrierea imobilelor în litigiu pe numele fostului proprietar Parohia Evanghelică C.A. Miercurea Sibiului.
În exercitarea controlului judiciar asupra criticilor de nelegalitate, Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt stabilită în cauză prin Decizia atacată de către Curtea de Apel.
Astfel, imobilele solicitate a fi restituite prin prezenta acţiune au aparţinut reclamantei, fiind expropriate, în mod greşit, de către Statul Român în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare, deşi aceste imobile-locaş de cult şi cimitir - nu făceau obiectul legii respective şi au fost peren folosite de către comunitatea evanghelică Miercurea Sibiului, exproprierea nerealizându-se în fapt, ci doar scriptic.
Instanţele de fond au apreciat ca fiind abuzivă exproprierea, care a fost realizată în favoarea statului, fiind considerată o expropriere de interes naţional, aşa cum rezultă din textul actului normativ în baza căruia această măsură s-a dispus, respectiv Legea nr. 187/1945.
Recurentul nu a contestat veridicitatea acestor împrejurări de fapt.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana care este titularul obligaţiei corelative dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
Aşa fiind instanţa de judecată este obligată să verifice calitatea procesuală pasivă, întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.
În acest context al analizei, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 statul este persoană juridică in raporturile juridice la care participa nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii. Statul participă insă în aceste raporturi juridice prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile in care prin norme speciale se stabileşte un alt organ în acest scop.
Potrivit dispoziţiilor art. 81 din HG nr. 34/2009 Ministerul de Finanţe reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
Cum imobilul în litigiu a fost expropriat în favoarea statului roman, în mod abuziv şi contravenind chiar dispoziţiilor legale de la momentul exproprierii, respectiv dispoziţiilor Legii nr. 187/1945, Curtea de apel a reţinut în mod corect că în cauză Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice are calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că imobilele solicitate a fi restituite se află în domeniul privat al Oraşului Miercurea Sibiului, singurul pârât care ar trebui să fie obligat în cauză, hotărârea neputând fi pronunţată în contradictoriu cu doi pârâţi, aceasta nu poate fi primită.
În primul rând, se reţine că nu există o dispoziţie legală care să interzică obligarea prin hotărârea judecătorească a doi sau mai mulţi pârâţi care au căzut în pretenţii, în raport de întinderea obligaţiei fiecăruia şi de natura acesteia.
Pe de altă parte, hotărârea judecătorească s-a pronunţat atât în contradictoriu cu statul român deoarece în favoarea sa s-a realizat exproprierea în temeiul Legii nr. 187/1945 şi pe cale de consecinţă întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, cât şi în contradictoriu cu oraşul Miercurea Sibiului, persoană juridică care stă în judecată, având în vedere că litigiul poartă asupra unui imobil din patrimoniul unităţii administrativ teritoriale pe care o reprezintă.
Faţă de considerentele precedente se constată că Decizia recurată este legală iar în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 21A din 20 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8601/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8589/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
