ICCJ. Decizia nr. 8722/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8722/200.
Dosar nr. 236/117/2008
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3406 din 18 martie 2002, reclamanţii F.R. şi S.N. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în calitate de reprezentant al Statului Român să se constate nelegalitatea preluării în proprietatea Statului Român a imobilului proprietatea antecesorilor lor situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F. nr. 15577 Cluj, nr.top 5141, compus din casă cu parter şi etaj cu 6 camere, teren, curte şi grădină în suprafaţă de 328 stânjeni pătraţi, imobil proprietatea numitului H.L. ai cărui moştenitori sunt reclamanţii, respectiv reclamantul F.R., moştenitor după R.F., iar S.N., moştenitor după S.E.; să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare sau închiriere, încheiate cu privire la imobil; să se rectifice cărţile funciare iniţiale şi ulterioare preluării imobilului de către stat şi să fie restabilită situaţia anterioară.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul descris anterior a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, dar că prevederile decretului şi ale metodologiei de aplicare nu au fost respectate, deoarece în anexă nu sunt menţionaţi adevăraţii proprietari.
S-a mai arătat că adevăraţii proprietari făceau parte din categoriile exceptate de la naţionalizare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
La data de 25 aprilie 2002 (fila 12), reclamanţii au depus o precizare de acţiune prin care au solicitat restituirea în natură a terenului liber din C.F. nr. 3008 Cluj, iar la 14 august 2002 (fila 87) şi-au extins acţiunea faţă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Prin întâmpinarea (de la filele 35-36) pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 731 din 21 noiembrie 2002, Tribunalul Cluj a respins acţiunea ca neîntemeiată.
A reţinut în esenţă că reclamanţii puteau să solicite în baza art. 18 din Legea nr. 10/2001 doar măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile în care ar fi făcut dovada calităţii de asociaţi la F.L. ce a aparţinut antecesorilor lor, calitate pe care să o aibă la data preluării imobilului de către stat.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 59 din 4 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, reţinând că în situaţia în care s-ar fi dovedit calitatea procesuală activă a reclamanţilor, capătul de cerere având ca obiect constatarea nelegalităţii trecerii imobilului în proprietatea statului şi cel privind rectificarea cărţii funciare şi intabularea dreptului lor de proprietate erau inadmisibile, deoarece se tindea la redobândirea dreptului de proprietate pe calea dreptului comun, cu eludarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 10401 din 9 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul reclamanţilor, au fost casate hotărârile instanţei de apel şi instanţei de fond, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 220 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte acţiunea completată şi precizată formulată de reclamanţii F.R. şi S.N. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă s-a constatat preluarea abuzivă, fără titlu valabil de către Statul Român a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F. nr. 15577 Cluj, nr.top 5141, calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru acţiunile deţinute la fosta Fabrică de lacăte Cluj, în calitate de moştenitori după defunctele R.F. şi S.E. după cum urmează:
F.R. - 3 acţiuni în valoare nominală de 2000 lei fiecare şi S.N. - 63 acţiuni în valoare nominală de 2000 lei fiecare.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse capetele de cerere, având ca obiect anularea dispoziţiilor nr. 5007/2002 şi nr. 5008/2002 emise de Primarul municipiului Cluj-Napoca, obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilului şi la acordarea despăgubirilor băneşti, obligarea pârâţilor la emiterea dispoziţiilor de plată pentru despăgubirile băneşti solicitate, constatarea calităţii reclamanţilor de succesori în drepturi după fostul proprietar tabular, rectificarea cărţii funciare şi restabilirea situaţiei anterioare.
Tribunalul a reţinut că prin acţiunea precizată s-a solicitat în realitate constatarea caducităţii celor două dispoziţii emise în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul descris în considerentele deciziei nr. 10401 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziţie în favoarea reclamanţilor privind restituirea în natură sau de restituire parţială în natură şi măsuri reparatorii prin echivalent în varianta despăgubirilor băneşti.
S-a apreciat că sancţiunea caducităţii nu operează cu privire la dispoziţiile emise în baza Legii nr. 10/2001, dispoziţiile fiind supuse controlului instanţelor judecătoreşti şi că tribunalul cenzurează sub aspectul legalităţii măsurile dispuse de către unitatea deţinătoare căreia i s-a adresat notificarea.
În speţă, reclamanţii au exercitat plângere în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, iar prin sentinţa civilă nr. 365/2007 a Tribunalului Cluj, acţiunea a fost respinsă. In considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că asupra celor două dispoziţii, instanţele judecătoreşti au statuat cu putere de lucru judecat. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 369/2001 a Tribunalului Cluj plângerea formulată împotriva dispoziţiilor nr. 5007 şi 5008 din 8 noiembrie 2002 a fost respinsă pe excepţia autorităţii de lucru judecat. La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere sentinţa civilă nr. 731/2002 a Tribunalului Cluj şi Decizia nr. 59/2003 a Curţii de Apel Cluj.
În prezentul dosar, instanţa a fost investită cu judecarea cauzei ca urmare a casării celor două hotărâri, raportat la care s-a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat.
Ulterior, reclamanţii au promovat o acţiune pentru constatarea caducităţii celor două dispoziţii astfel emise, în prezent cauza fiind suspendată potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 10 mai 2007, pronunţată în dosarul nr. 613/117/2007 al Tribunalului Cluj. Cauza menţionată nefiind definitiv soluţionată cu privire la petitele nr. l şi 5 din completarea de acţiune, instanţa nu a invocat incidenţa art. 1201 C. civ., deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele textului enunţat.
Prin referatul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, referat ce a stat la baza emiterii celor două dispoziţii, s-a stabilit că imobilul revendicat de către reclamanţi a fost proprietatea F.L. SA Cluj, fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950 şi menţionat la poziţia nr. 176 din anexa decretului. Imobilul situat în Cluj-Napoca, a fost demolat în vederea construirii de blocuri pentru locuinţe.
Conform anexei decretului, au fost preluate apartamentele nr. 1-6 din imobil.
Potrivit înscrierilor din C.F. nr. 15577 Cluj, dreptul de proprietate în favoarea F.L. SA Cluj a fost intabulat prin încheierea de C.F. nr. 6178 din 24 decembrie 1948.
Potrivit actului de moarte eliberat de Primăria municipiului Cluj sub nr. 904/1948 s-a reţinut că defunctul H.L., decedat la 9 mai 1945 în deportare a deţinut 320 bucăţi acţiuni în valoare nominală de 1000 lei fiecare la F.L. SA Cluj.
Conform actelor din dosar, reclamanţii au solicitat măsuri reparatorii în calitate de moştenitori ai defunctului H.L. Potrivit certificatului de moştenitor, succesibilii defunctului sunt S.E., născută H., R.F., născută H., S.E., născută H. şi N.E., născută H. în calitate de surori, iar H.E. în calitate de nepoată de frate.
Potrivit decizie nr. 3233/1949 a Judecătoriei Populare Cluj, s-a dezbătut succesiunea după defunctului H.L. şi s-a stabilit că masa succesorală se compune din 320 acţiuni la firma F.L. SA Cluj în valoare nominală de 2000 lei fiecare cu număr de serie 1-250 şi 851-920, iar moştenitorii lui sunt S.E., născută H. - 63 bucăţi, R.F., născută H. -3 bucăţi, S.E., născută H. - 92 bucăţi şi N.E., născută H. - 162 bucăţi.
Reclamantul F.R. este unicul moştenitor al defunctei R.F., iar reclamantul S.N. este moştenitor după S.E. În această calitate, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu dispoziţiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 4 alin. (4) din acelaşi act normativ, deoarece la data preluării imobilului de către stat era dezbătută succesiunea după defunctul H.L. care a deţinut cele 320 acţiuni, dreptul de proprietate cu privire la aceste acţiuni fiind transmis în favoarea moştenitorilor. Potrivit deciziei examinate, S.E. (născută H.) deţinea un număr de 63 acţiuni, iar R.F. (născută H.) un număr de 3 acţiuni, în valoare nominală de 2000 lei fiecare. S-a mai reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitori după celelalte persoane menţionate în hotărârea analizată.
Pentru a statua astfel, tribunalul a avut în vedere îndrumările instanţei de casare, care a stabilit calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor şi incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001. S-a reţinut astfel că, există elemente de interpretare a acţiunii ca fiind întemeiată pe dispoziţiile legii speciale.
Cu ocazia rejudecării, prin completarea şi precizarea acţiunii, reclamanţii au indicat ca temei al acţiunii Legea nr. 10/2001. In ceea ce priveşte aspectul ce vizează posibilitatea reclamanţilor de a formula acţiunea în condiţiile în care existau şi alţi moştenitori după defunctul H.L. trebuie constatat că dreptul de proprietate cu privire la cele 320 acţiuni a fost transmis în favoarea moştenitorilor, fiecare dobândind dreptul de proprietate asupra unui număr distinct de acţiuni determinat, neexistând nici un impediment pentru formularea acţiunii de către doi dintre cei patru moştenitori.
Aşa după cum s-a reţinut şi prin Decizia de casare, reclamanţii au făcut dovada împrejurării că în anul 1949 (data pronunţării deciziei nr. 3233 a Judecătoriei Populare Cluj), antecesorii lor deţineau în total 320 acţiuni la F.L. SA Cluj. Dacă aceste acţiuni au rămas ori nu în patrimoniul lor la data intrării în vigoare a Decretului nr. 92/1950 trebuia dovedit numărul acestor acţiuni, aspect ce nu s-a dovedit.
În acelaşi timp, problema admisibilităţii acordării măsurilor reparatorii pentru titularii unor acţiuni la societăţile comerciale a fost tranşată prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, precum şi Normele metodologice de aplicare a actului normativ, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Referitor la modul de preluare al imobilului, s-a constatat faţă de contractul de închiriere nr. 6338 din 12 august 1950, că obiectul convenţiei încheiate între întreprinderea de locuinţe Cluj şi F.L. Cluj l-au format o sală de maşini, un subsol pentru ateliere, 3 camere birouri, sală de şedinţă, curte şi grădină, iar termenul închirierii a fost cuprins între 20 aprilie - 31 decembrie 1950. La momentul naţionalizării s-a mai reţinut că o suprafaţă de locuit era deţinută de F.I. şi alta de către N.L.
Nu s-a dovedit că la momentul naţionalizării imobilul avea în întregime destinaţia de locuinţe, stabilindu-se că proprietarul imobilului în litigiu era F.L. SA Cluj.
Chiar şi în ipoteza în care imobilul era format în întregime din apartamente, aşa cum sunt evidenţiate la poziţia nr. 176 din anexa decretului, care a constituit temeiul preluării, nu s-a putut ignora faptul că antecesorii în drepturi ai reclamanţilor deţineau acţiuni la fosta societate, fără să aibă un drept de proprietate asupra imobilului care făcea parte din capitalul societăţii.
Preluarea imobilului de către stat în baza Decretului nr. 92/1950 s-a reţinut ca fiind abuzivă, în condiţiile în care acest decret era în contradicţie cu Constituţia României din anul 1948, cu prevederile art. 480-481 C. civ., precum şi cu Declaraţia universală a drepturilor omului, astfel că titlul statului nu a putut fi considerat valabil.
În ceea ce priveşte situaţia imobilului în prezent, s-a reţinut că potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. M.A., pe terenul înscris iniţial în C.F. nr. 15577 Cluj, cu nr.top 5141, situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 295 mp este edificat un bloc de locuinţe P+4E, iar suprafaţa de 885 mp aferentă este destinată pentru alei şi spaţii verzi.
Tribunalul a apreciat că, având în vedere şi cele statuate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se impune cu necesitate ca reclamanţii să clarifice situaţia dosarelor aflate în diferite etape şi faze procesuale, întemeiate pe diferite temeiuri de drept, cu privire la imobilul în litigiu şi apoi să fie urmată calea procedurală pentru valorificarea efectivă a drepturilor care să fie stabilite prin hotărâre cu indicarea unui cadru procesual adecvat.
Prin apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul restituirii în natură a terenului liber de construcţii în suprafaţă de 885 mp, în prezent spaţiu verde neocupat, iar pentru restul suprafeţei până la 1180 mp şi construcţia demolată să li se acorde despăgubiri calculate la valoarea actuală de circulaţie în cuantum de 787180 Euro.
În criticile formulate prin apelul declarat în cauză se susţine că, deşi instanţa de fond a constatat preluarea abuzivă, tară titlu valabil a imobilului, în mod greşit le-a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii numai cu privire la acţiunile deţinute de antecesorii lor la F.L. Cluj, fără să le recunoască şi calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilul teren şi construcţie ce au aparţinut F.L. Cluj. De fapt, se menţionează că au demonstrat că F.L. era de fapt o casă familială, transformată într-o afacere de familie, care la etaj era locuită de membrii familiei, iar la parter avea atelierul de lacăte, astfel că, la data naţionalizării avea destinaţia de locuinţă.
Se mai susţine că reclamanţii fac parte din familia proprietarului tabular, titular al societăţii comerciale, situaţie în care dobândesc întreaga moştenire în natură şi în despăgubiri pentru ceea ce nu se mai poate restitui în natură, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Au susţinut reclamanţii că antecesorii lor deţineau toate acţiunile pe care le avea F.L. şi că cei care au formulat notificarea sunt singurele persoane îndreptăţite la restituire în natură şi echivalent.
În acest sens s-a arătat că imobilul expropriat poate fi restituit în natură, respectiv suprafaţa de 885 mp, care are destinaţia de spaţiu verde între blocuri şi pentru care nu a fost depusă nicio documentaţie de urbanism.
Prin completarea motivelor de apel din 9 septembrie 2008 s-a cerut instanţei să constate calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în natură şi prin echivalent pentru toate activele de la fosta F.L. SA Cluj în calitate de moştenitori după toţi acţionarii.
Apelanţii au calificat ca greşite reţinerile instanţei de fond, întrucât prin certificatul de calitate de moştenitor emis la 19 august 2008 s-a dovedit că acţionarii F.L. (o asociaţie de familie) erau fraţi şi surori, astfel că, prin succesiune şi transmiterea drepturilor succesorale, întregul activ al fabricii revine reclamanţilor, deoarece H.B., H.L. şi H.E. sunt decedaţi fără urmaşi, iar H.R. are ca succesor pe reclamantul F.R., iar E.H. are ca succesor pe reclamantul S.N.
Prin Decizia nr. 283A din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii F.R. şi S.N.
Instanţa de apel a reţinut că imobilul revendicat de către reclamanţi a fost proprietatea F.L. SA Cluj, preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, menţionat în lista anexă a decretului la poziţia 176. Acest imobil a fost situat în Cluj-Napoca, şi înscris în C.F. 15577 Cluj nr.top 5141, care ulterior a fost sistată pentru lipsa imobilului, ca urmare a demolării construcţiei.
În prezent, în locul acelui imobil a fost edificat un bloc de locuinţe P+4E, iar suprafaţa de 885 mp teren are destinaţia de alei şi spaţii verzi, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert ing. M.A.
Prin Decizia nr. 3233 din 17 decembrie 1949 a Judecătoriei Populare Urbane Cluj a fost dezbătută succesiunea defunctului H.L., decedat la 9 mai 1945 şi s-a stabilit că masa succesorală a acestuia se compune din 320 bucăţi acţiuni, emise de firma F.L. Cluj şi că averea se cuvine şi se predă moştenitorilor S.E., născută H. - 63 bucăţi, lui R.F., născută H. - 3 bucăţi, lui S.E., născută H. - 2 bucăţi şi lui N.E. - 162 bucăţi.
Reclamantul F.R. este moştenitorul defunctei R.F., iar reclamantul S.N. este moştenitorul defunctei S.E., calitate în care s-a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent conform disp. art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că reclamanţii nu au dovedit calitatea de moştenitori după celelalte persoane menţionate în hotărârea nr. 3233/1949 a Judecătoriei Populare Urbane Cluj, situaţie în care nu sunt incidente disp. art. 4 alin. (4) din aceeaşi lege, deoarece la data preluării imobilului de către Statul Român era dezbătută succesiunea numai după defunctul H.L., care a deţinut un număr de 320 de acţiuni şi că dreptul de proprietate a fost transmis în favoarea moştenitorilor numai cu privire la acţiunile respective.
Prin urmare, în condiţiile în care moştenirea după H.L. a fost dezbătută încă din anul 1949, anterior naţionalizării şi s-a constatat că în masa succesorală rămasă după acesta intrau numai 320 acţiuni, în mod corect instanţa de fond a aplicat disp. art. 2 alin. (1) lit. i), art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Certificatele provizorii depuse în apel se referă la faptul că S.E. a avut un număr de 3 acţiuni nominale şi 220 acţiuni nominale, iar S.D. - un număr de 20 acţiuni nominale. Aceste certificate au fost eliberate la 20 iunie 1950, dar, aşa cum s-a reţinut şi prin Decizia nr. 10401/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanţii în calitate de moştenitori au un număr de acţiuni distinct determinat prin hotărârea judecătorească nr. 3233 din 17 decembrie 1949.
Este adevărat că aşa cum s-a reţinut de către instanţa de apel, la poziţia nr. 176 din lista anexă a Decretului nr. 92/1950 s-a menţionat că au fost naţionalizate apartamentele nr. 1-6 din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Reclamanţii nu au dovedit însă că antecesorii lor au avut un drept de proprietate asupra acestui imobil. Susţinerea lor că societatea comercială F.L. reprezenta o afacere de familie cu acţiuni ale familiei, reprezentând în întregul ei „activul fabricii" şi, prin urmare, pentru casă şi teren ar beneficia de măsurile reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001, nu s-a dovedit în cauză.
Prin Cartea funciară nr. 15577 Cluj s-a dovedit că proprietar tabular al imobilului în litigiu de la care s-a făcut naţionalizarea a fost F.L. Cluj şi nu antecesorii reclamanţilor, aspecte faţă de care a fost respins apelul.
Împotriva deciziei nr. 283/A din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, în termen legal au declarat recurs reclamanţii F.R. şi S.N., invocând în drept motivele prev. de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
Într-o primă critică se arată că, prin Decizia recurată a fost respins ca nefondat apelul, pentru că recurenţii nu au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, critică ce se reţine ca nefondată. în acest sens se susţine că prin Decizia nr. 10401 din 20 martie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost casate hotărârile pronunţate de către instanţele de apel şi de fond şi cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanţe.
Susţin recurenţii că imobilul revendicat a fost proprietatea F.L. SA Cluj, preluat de către Statul Român prin Decretul nr. 92/1950, înscris în C.F. 15577 Cluj nr. top.5141, situat în Cluj-Napoca. Cu toate că instanţele de fond şi de apel au constatat preluarea abuzivă şi fără titlu valabil a imobilului, se apreciază că în mod greşit s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii reclamanţilor numai cu privire la acţiunile deţinute de antecesorii lor la F.L. Cluj şi nu pentru întregul imobil (teren şi construcţie).
Mai arată reclamanţii că F.L. Cluj era o casă familială, locuită la etaj de membrii familiei, iar la parter avea atelierul de lacăte, astfel că la data naţionalizării avea destinaţie de locuinţe.
Conform certificatului de moştenitor depus la instanţa de apel la data de 11 august 2008, recurenţii susţin că şi-au dovedit calitatea de moştenitori faţă de ceilalţi acţionari care nu au avut copii.
Reclamanţii fiind singurele persoane care au formulat notificare pentru acţiunile de la F.L. deţinute de antecesoarele lor care au decedat fără a avea alţi moştenitori pretind că sunt singurele persoane îndreptăţite la restituirea în natură şi prin echivalent ale acestora.
Prin dovedirea calităţii de moştenitori ai celor care au deţinut acţiunile societăţii, recurenţii susţin dovedirea calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în natură şi prin echivalent pentru întregul imobil (casă şi teren) preluat prin naţionalizare.
O altă critică se referă la nedovedirea caracterului de locuinţă al imobilului la data preluării de către stat, cu toate că s-au anexat contracte de închiriere cu titlu de locuinţă pentru părţi din acel imobil. Mai mult decât atât, se învederează că la momentul naţionalizării F.I., tatăl recurentului locuia în imobil.
Susţin recurenţii că restituirea în natură este o cerinţă a Legii nr. 10/2001 conform art. 7, iar potrivit art. 4 alin. (4) din aceeaşi lege „de cotele celorlalţi moştenitori legali sau testamentari profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire."
O ultimă critică se referă la împrejurarea că suprafaţa de 885 mp este liberă, nu aparţine domeniului public şi că destinaţia sa de alei şi spaţiu verde nu reprezintă un impediment legal pentru a nu putea fi restituit în natură.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Corect a reţinut instanţa de apel că imobilul în litigiu preluat în baza Decretului nr. 92/1950 şi menţionat în lista anexă la poziţia nr. 176 a fost proprietatea F.L. SA Cluj.
Acest imobil a fost înscris iniţial în C.F. 15577 Cluj, nr.top 5141 şi ca urmare a demolării construcţiei, C.F. în care era înscris a fost ulterior sistat. Pe terenul respectiv s-a edificat un bloc de locuinţe P+4E şi potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert M.A. suprafaţa de 885 mp teren este destinată pentru buna funcţionare şi utilizare a spaţiului din jurul blocurilor, cu destinaţie de alei şi spaţii verzi.
S-a făcut dovada că la 9 mai 1945 a decedat numitul H.L., stabilindu-se componenţa masei sale succesorale din „320 bucăţi acţiuni emise de F.L. Cluj". Succesiunea acestuia s-a dezbătut prin Decizia nr. 3233 din 17 decembrie 1949 a Judecătoriei Populare Urbane Cluj şi s-a stabilit că averea rămasă de pe urma lui se cuvine şi se predă moştenitorilor, astfel: S.E. (născută H.) - 63 acţiuni, lui F.R. (născută H.) - 3 acţiuni, lui S.E. (născută H.) - 2 acţiuni şi lui N.E. - 162 acţiuni.
În speţă, corect s-a reţinut că reclamanţii nu şi-au dovedit calitatea de moştenitori după celelalte persoane evidenţiate în hotărârea enunţată mai sus, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
La data preluării imobilului de către Statul Român era dezbătută numai succesiunea defunctului H.L. ce deţinea 320 acţiuni şi dreptul său de proprietate s-a transmis moştenitorilor numai cu privire la acţiunile respective, nefiind dovedită calitatea de moştenitori după celelalte persoane.
S-a stabilit că F.R. este moştenitorul defunctei R.F., iar S.N. este moştenitorul defunctei S.E., situaţie în care potrivit art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 a fost reţinută calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent.
Nefondată este şi critica referitoare la faptul că antecesorii reclamanţilor ar fi avut un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu. Nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că F.L. Cluj a fost o afacere de familie cu acţiuni ale familiei care să reprezinte „activul fabricii", ceea ce i-ar fi îndreptăţit la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru casă şi teren.
Imobilul a fost naţionalizat de la F.L. Cluj şi nu de la antecesorii reclamanţilor, potrivit înscrierilor din C.F. nr. 15577 Cluj.
Corect a reţinut instanţa de apel că terenul revendicat este destinat aleilor şi spaţiului verde dintre blocuri, ceea ce constituie un impediment pentru restituirea în natură; terenul nefiind liber, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu poate fi restituit în natură.
Faţă de toate aceste considerente, nefiind întemeiate criticile formulate în baza art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii F.R. şi S.N. împotriva deciziei nr. 283/A din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8730/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8629/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
