ICCJ. Decizia nr. 8730/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8730/2009
Dosar nr. 825/117/2008
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 29 februarie 2008 sub nr. 826/117/2008, reclamanţii L.G., R.M. şi L.I.S. au contestat dispoziţia 851 din 4 februarie 2008, emisă de Primăria Municipiului Cluj Napoca prin care li s-a respins notificarea cu nr. 616/2001.
Notificarea 616 din 9 august 2001 a fost respinsă pentru că petenţii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în raport cu fostul proprietar tabular al imobilului revendicat situat în Cluj Napoca şi anume A.I. (conform încheierii din C.F. ) şi C.M. (conform anexei la Decretul nr. 360/1977 prin care s-a preluat construcţia).
Aceiaşi reclamanţi au mai formulat o contestaţie înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la nr. 825 din 29 februarie 2008 împotriva deciziei nr. 852 din 4 februarie 2008 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca prin care li s-a respins notificarea cu nr. 617 din 9 august 2001 prin care au solicitat imobilul situat în Cluj-Napoca fostă proprietate a lui C.G.
Cele două cauze au fost conexate.
Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă nr. 375 din 11 iulie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a admis în parte acţiunile reclamanţilor în cele două dosare conexe. A fost anulată dispoziţia nr. 851 din 4 februarie 2008 şi anulată în parte dispoziţia 852 din 4 februarie 2008 emise de primarul municipiului Cluj Napoca. Din dispoziţia 852/2008 a fost menţinută soluţia de respingere a notificării formulate de reclamantul L.I.S.
S-a stabilit prin sentinţa menţionată dreptul celor doi reclamanţi la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având în vedere despăgubirile primite la exproprierea pentru bunul în suprafaţă de 306 mp şi casă de locuit în suprafaţă de 45,30 mp, înscris în C.F. Cluj Napoca 21023 cu nr.top 21658/1.
S-a mai stabilit dreptul reclamanţilor L.G. şi R.M. la despăgubiri în condiţiile legii speciale având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul teren în suprafaţă de 400 mp şi casă de locuit în suprafaţă de 114,65 mp înscris în C.F. Cluj Napoca 21024 cu nr. top 21658/2.
Au fost respinse cererile având ca obiect stabilirea calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru cele două imobile descrise.
A fost obligat pârâtul la 2380 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii, în esenţă Tribunalul a reţinut următoarele:
Pentru imobilul, teren de 306 mp şi casă în suprafaţă de 45,30 mp preluat de la C.M. şi pentru care aceasta a primit 5630 lei despăgubiri de expropriere (conform pv. din 12 decembrie 1977) există unele neconcordanţe în evidenţele Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca, determinate, potrivit aprecierii instanţei, de menţionarea imobilului ca fiind expropriat în baza a două decrete diferite.
Instanţa şi-a format convingerea, în baza materialului probator administrat în cauză, că imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 360/1777 împreună cu imobilul de la nr. 7, acestea fiind imobile alăturate având nr. top 21658/1 şi 21658/2 şi în fapt reprezentând o singură gospodărie a soţilor K.L.G. şi L.M.
Instanţa a reţinut că reclamanţii L.G. (fost K.L.G.) şi R.M. (fostă K.L.M.) sunt moştenitorii defunctei M.L. în calitate de copii, iar reclamantul L.I.S. are calitatea de nepot de fiu K.L.I. predecedat.
S-a constatat cu privire la reclamantul L.I.S. născut la 7 ianuarie 1967 că este frate uterin cu ceilalţi doi reclamanţi , el avându-l ca tată pe L.M. fiind aşadar întemeiată numai contestaţia făcută de acesta împotriva dispoziţiei 852 din 4 februarie 2008 a primarului Municipiului Cluj Napoca pentru imobilul proprietatea mamei sale, M.L. pentru imobilul situat la nr. 5.
Cât priveşte imobilul situat la nr. 7, s-a reţinut că terenul a fost cumpărat de C.G. şi M.L. de la doi proprietari tabulari, şi că cei doi cumpărători au construit pe acest teren o casă.
De la C.G. şi M.L., au fost preluate cele două imobile prin expropriere, ocazie cu care construcţiile au fost demolate şi s-au încasat despăgubiri pentru acestea în sumă de 5630 lei şi respectiv 11637 lei.
În raport de împrejurarea că pentru cele două imobile a fost admisă cererea în realizarea dreptului pretins, instanţa a respins, în conformitate cu art. 111 C. proc. civ., capetele de cerere privind stabilirea calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilele în discuţie.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 278/A din 24 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
S-a constatat că instanţa de fond, în urma unei temeinice analize şi sinteze a recursurilor depuse în cauză, a stabilit cu certitudine faptul că cele două imobile pentru care reclamanţii pretind măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, situate la nr. 5 şi respectiv nr. 7 în Cluj Napoca identificate cu nr. top 26658/1 şi 26658/2, au reprezentat o singură gospodărie a soţilor K.L.G. şi M.L., pe care îi moştenesc copiii acestora şi, respectiv, cât o priveşte pe M.L., nepotul de fiu predecedat.
S-a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite în înţelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001 să primească măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent.
Constatând că reclamanţii au făcut dovada acestei calităţi, fiind moştenitorii foştilor proprietari s-a constatat că în mod corect au fost anulate dispoziţiile referitoare la respingerea notificărilor 616/2001 şi 617/2001.
S-a mai constatat că în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cât priveşte acordarea de măsuri reparatorii sub formă de echivalent în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere că au fost demolate construcţiile şi terenurile sunt afectate integral de lucrările, pentru care s-a dispus exproprierea.
Toate aceste constatări ale Curţii în lipsa unor motive de apel, au fost deduse din analiza apărărilor făcute de pârât în instanţa de fond (în principal referitoare la lipsa dovezilor privind calitatea de persoane îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001) apărări formulate în întâmpinarea aflată la filele 96 – 98 în dosarul Tribunalului.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj, pârâtul a declarat recurs, care a fost motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt s-a arătat că în mod greşit a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii de persoane îndreptăţite, în înţelesul Legii 10/2001 în raport de împrejurarea că nu au făcut reclamanţii dovada nici că sunt proprietarii imobilului de la data exproprierii în înţelesul art.3 din lege nici că sunt moştenitori legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite în înţelesul art. 4 alin. (2) din lege.
S-a arătat că dispoziţiile 851 şi 852 atacate sunt legale deoarece reclamanţii nu au ataşat la notificările depuse actele doveditoare ale calităţii, în copii legalizate şi pentru că în dovedirea acestei calităţi nu sunt suficiente actele de stare civilă, calitatea de succesor fiind atestată de un certificat de moştenitor care nu există în cauză. Succesiunea se dezbate fie prin procedură notarială fie prin procedură judecătorească.
S-a mai arătat că din actele depuse la dosar rezultă că imobilul din Cluj Napoca, nr. 5 a fost preluat în baza Decretului 360/1977 de la numita C.M. iar cel de la nr. 7 a fost preluat în baza aceluiaşi act normativ de la G.G. şi soţia născută C.A.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimaţii reclamanţi aceştia au arătat că în cauză au administrat probe care să dovedească calitatea lor de moştenitori ai foştilor proprietari şi că formularea notificărilor în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 valorează acceptare a succesiunii, corect departajată de instanţă cât priveşte reclamanţii în raport de părinţii lor, foştii proprietari în condiţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, dezbaterea succesiunii şi întocmirea unui certificat de moştenitor, nereprezentând o cerinţă pentru existenţa calităţii de persoană îndreptăţită.
Verificând Decizia atacată, actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurentul pârât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Critica referitoare la lipsa certificatului de moştenitor în dovedirea acestei calităţi a fost invocată ca atare pentru prima dată în motivele de recurs.
Această lipsă nu s-a menţionat nici în considerentele dispozitivului de respingere a notificărilor, nici în poziţia procesuală de invocare a lipsei calităţii procesuale active – la fond în întâmpinare şi respectiv, prin apelul – nemotivat.
În întâmpinarea depusă de pârât şi aflată la filele 96-98 în dosarul nr. 825/117/2008 al Tribunalului, se face vorbire într-adevăr despre certificatul de moştenitor sau de calitate, în enumerarea actelor cu care se face dovada calităţii de persoană îndreptăţită, recte moştenitor al foştilor proprietari. Pârâtul reproduce însă – trunchiat – interpretarea pe care o dă HG nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 art. 4 alin. (2) cu referire directă la „accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii". Pârâtul susţine în întâmpinarea menţionată că „norma referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificat de moştenitor, dacă acestea există, testamente)….iar în cazul în care se depune „certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, unitatea investită va soluţiona notificarea şi pe baza acestuia".
Citatul din Norma metodologică 4.2. fiind desprins din contextul de ansamblu, pârâtul îi dă (sau lasă să se înţeleagă) o altă interpretare decât cea avută în vedere şi de lege şi de norma metodologică de interpretare a acesteia.
Sintagma „analiza calificată" din textul normei 4.2. se referă nu la calitatea probelor – căci, potrivit dreptului civil şi dreptului procesual civil român nu există o supremaţie a probelor, ele având egală valoare – ci la calificarea persoanelor care apreciază aceste probe.
Textul integral al normei citate (omis de la reproducere), este explicit pentru acest sens.
„Având în vedere complexitatea materiei, se recomandă unităţi.
învestite cu soluţionarea notificărilor să apeleze fie la serviciile uno.
notari publici, fie ale juriştilor din cadrul unităţii respective. Menţionăm că legiuitorul a lăsat într-o primă fază această analiză şi calificare (a calităţii de moştenitor) la aprecierea unităţii deţinătoare sau a autorităţii investite cu soluţionarea notificării. În cazul în care se depune „certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, unitatea investită va soluţiona notificarea şi pe baza acestuia".
Ranforsarea acestui înţeles avut în vedere de lege şi de Normele metodologice este făcută şi de norma 4.3. care prevede expres:
„4.3. În cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care sunt succesoare ale titularului şi care sunt rude în acelaşi grad (deci care au vocaţie legală sau testamentară, după caz la moştenire) şi comisia de analiză a notificărilor nu poate stabili cotele cuvenite fiecăruia dintre succesori, Decizia de restabilire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea calităţii de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moştenirii".
Ca urmare, în mod legal instanţa de apel a constatat corect stabilită calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită în conformitate cu art. 4 alin. (2) din lege analizând actele de stare civilă (naştere, deces, căsătorie, decizie de schimbare de nume) depuse la dosarele cauzei dar şi la Comisia de rezolvare a notificărilor, în aplicarea art. 4 alin. (3) din lege. Potrivit acestui din urmă articol, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire este solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Calitatea de moştenitori legali – dovedită în cauză cu probele administrate – s-a făcut potrivit legii civile române (aşa cum îndrumă şi Norma metodologică 4.4.), gradul de rudenie, fiind stabilit pe baza certificatelor de stare civilă (naştere şi respectiv de deces).
Nici critica referitoare la lipsa certificării pentru conformitate, a actelor de stare civilă nu este întemeiată. Documentele aflate la filele 31-76 în dosarul 826/117/2008 al Tribunalului documente depuse de pârât în anexă la adresa 5/225/2/452 din 24 martie 2008, ca răspuns la cererea instanţei de a depune dosarul intern înregistrat la nr. 1226 privind imobilul situat la nr. 7) conţin şi actele de stare civilă ale reclamanţilor şi foştilor proprietari în xerocopie dar care poartă pe ele menţiunea că sunt conforme cu originalele, urmată de o semnătură, ceea ce demonstrează că actele au îndeplinit şi această cerinţă.
Susţinerea referitoare la existenţa unui alt proprietar al unuia dintre imobilele ce au format obiectul notificărilor nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză.
De altfel din procesele verbale încheiate ca urmare a actelor de expropriere se face menţiunea expresă a persoanelor care au încasat despăgubiri pe baza preluării imobilelor expropriate de la aceste persoane.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 pentru a se reţine acest motiv de recurs şi văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul, cu consecinţa păstrării deciziei atacate.
În sensul art. 274 C. proc. civ. va fi obligat reclamantul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 278/A din 24 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8733/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 8722/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
