ICCJ. Decizia nr. 9048/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9048/2009
Dosar nr. 5616/99/2006
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 5 aprilie 2006, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Iaşi, solicitând anularea parţială a Dispoziţiei nr. 358 din 9 februarie 2006, şi restituirea în natură a unei diferenţe de 147,79 mp din imobilul (teren şi construcţie demolată) situat în Iaşi.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamanta a susţinut că:
- prin dispoziţia contestată, pârâtul i-a restituit în natură doar 238 mp din imobilul preluat abuziv de stat, pe considerentul că diferenţa de 147,79 mp este ocupată de trotuar şi o parcare amenajată;
- aşa zisa parcare nu există şi, oricum, din dispoziţie nu rezultă că ea constituie o amenajare de utilitate publică în accepţiunea Legii nr. 10/200.
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2965 din 20 decembrie 2006, a respins acţiunea, reţinând că:
- suprafaţa de 109,51 mp din terenul solicitat de reclamantă este înregistrată în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Iaşi, iar din expertiza topo efectuată în cauză rezultă că pe această suprafaţă există o parcare amenajată şi un trotuar;
- Legea nr. 10/2001 şi pct. 6.1 alin. (2) lit. A) din H. G. nr. 498/2003 prevăd că în asemenea situaţii deţinătorul imobilului notificat are competenţa menţinerii afectaţiunii de utilitate publică.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 155 din 19 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă.
S-a reţinut că:
- reclamanta este moştenitoarea defunctei C.C., proprietara imobilului situat în Iaşi, compus din teren de 500 mp şi construcţie cu 3 apartamente, care a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950;
- urmare a notificării formulate de reclamantă, pârâtul a emis dispoziţia contestată, prin care a restituit în natură terenul neconstruit de 238 mp şi a propus acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată şi suprafaţa de 147,79 mp, ocupată de trotuar şi o parcare amenajată;
- expertiza tehnică efectuată la prima instanţă a concluzionat că suprafaţa de 147,79 mp este ocupată, în cea mai mare parte, de o parcare amenajată (101mp), afectată utilităţii publice din anul 1999, precum şi un trotuar (13 mp);
- art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi pct. 10.3 din HG nr. 250/2007 prevăd că, raportat la situaţia actuală, terenul solicitat de reclamantă este exceptat de la restituirea în natură.
- deşi publicarea HG nr. 1354/2001 (ce atestă apartenenţa terenului în discuţie la domeniul public al Municipiului Iaşi) a avut loc ulterior notificării, faţă de împrejurarea că parcarea amenajată a fost afectată utilităţii publice anterior apariţiei Legii nr. 10/2001, critica apelantei reclamante cu privire la schimbarea destinaţiei imobilului notificat este neîntemeiată;
- acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru parcarea amenajată este în deplină concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (2) din Protocolul Adiţional nr. 1 la C.E.D.O.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acţiunii, anulării parţiale a dispoziţiei contestate şi restituirii în natură a parcării amplasate pe terenul revendicat.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că:
- la data notificării, terenul solicitat nu aparţinea domeniului public municipal, iar inventarierea parcării amenajate nu s-a realizat în anul 1999, ci de abia în 2004;
- de fapt, parcarea menţionată constituie o platformă betonată, executată fără autorizaţie;
- atâta timp cât terenul a fost preluat fără titlu valabil şi nu există autorizaţie de construire şi certificat de urbanism, nu poate fi vorba despre o parcare de uz şi utilitate publică;
- raţiunea reparatorie a Legii nr. 10/2001 şi respectarea dreptului de proprietate recunoscut şi protejat de art. 1 din Primul Protocol Adiţional la C.E.D.O. impun prevalenţa restituirii în natură.
Aceste critici sunt fondate deoarece:
- parcarea în discuţie are suprafaţa de 487 mp (care include o porţiune de 101 mp din terenul preluat abuziv de la autoarea reclamantei) şi constituie indiscutabil o amenajare de utilitate publică în înţelesul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 10.3 din HG nr. 250/2007, fiind supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii.
- pârâtul nu a făcut însă dovada (prin documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism) că la data notificării porţiunea de 101 mp era inclusă în parcarea menţionată şi, prin urmare, nu a încălcat interdicţia impusă de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001;
- pe de altă parte, pârâtul nu a făcut nici dovada că diminuarea cu 101 mp a suprafeţei aceleiaşi parcări ar afecta buna ei funcţionare.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis şi, drept consecinţă:
- se va modifica Decizia atacată, în sensul admiterii apelului ;
- se va schimba parţial sentinţa, în sensul admiterii contestaţiei, anulării parţiale a dispoziţiei contestate şi restituirii în natură a terenului de 101 mp, identificat prin schiţa anexă la raportul de expertiză;
- se vor menţine celelalte măsuri stabilite prin dispoziţia contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei civile nr. 155 din 19 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2956 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iaşi.
Schimbă în tot sentinţa în sensul că admite contestaţia, anulează în parte dispoziţia nr. 358 din 9 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Iaşi şi dispune restituirea în natură şi a suprafeţei de 101 mp identificat prin schiţa anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert D.R.
Menţine restul măsurilor cuprinse în dispoziţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9021/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8972/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
