ICCJ. Decizia nr. 9058/2009. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9058/2009
Dosar nr. 10235/3/2007
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 21 martie 2007, reclamantul Municipiul Bucureşti, prin D.T.D.S.C., a chemat în judecată pe pârâta F.P., solicitând exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de 10,59 mp din terenul de 203 mp, situat în Bucureşti, precum şi trecerea acestui imobil în proprietatea expropriatorului.
În motivarea cererii, întemeiată pe art. 44 din Constituţie, art. 480 C. civ. şi prevederile Legii nr. 33/1994, reclamanta a susţinut că:
- pentru realizarea lucrării publice de interes local „Regularizarea traseului Bulevardului T.", prin Hotărârea nr. 161 din 6 iulie 2006, adoptată de C.G.M.B. conform Legii nr. 33/1994, zona situată în sector 5, care cuprinde şi terenul menţionat, proprietatea pârâtei, a fost declarată de utilitate publică;
- această hotărâre a fost adusă la cunoştinţa publicului prin afişare (la sediul Consiliului local al Sectorului 5 Bucureşti) şi publicare în presa locală (ziarul Adevărul) la 10 august 2006;
- pârâta, deşi a fost notificată la 22 noiembrie 2006 cu privire la exproprierea suprafeţei de 10,59 mp. şi cuantumul despăgubirilor propuse în baza raportului întocmit de un evaluator acreditat (23.873 lei, echivalentul a 6.384 Euro), nu a formulat întâmpinare în termenul de 45 zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 207 din 1 februarie 2007, a admis acţiunea, a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de 10,59 mp din terenul pârâtei, precum şi trecerea acestei suprafeţe în proprietatea expropriatorului şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la 23.873 lei, sumă ce va fi achitată în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a reţinut că în cauză sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune măsura exproprierii, despăgubirea propusă corespunde valorii reale a imobilului şi prejudiciului cauzat proprietarului, iar pârâta nu a avut obiecţiuni şi s-a declarat de acord cu această despăgubire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 250 din 31 martie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de T.D.C., succesoarea defunctei pârâte.
S-a reţinut că:
- pârâta a declarat apel dar ulterior a decedat, în cauză fiind introdusă T.D.C., unica moştenitoare a defunctei;
- reclamantul a făcut dovada, cu înscrisuri, că actul de declarare a utilităţii publice a fost afişat cu respectarea procedurii instituite de art. 11 din Legea nr. 33/1994;
- apelanta a fost notificată la 22 noiembrie 2006 cu privire la expropriere şi cuantumul despăgubirilor, nu a formulat întâmpinare conform art. 14 din Legea nr. 33/1994 şi în şedinţa publică din 25 ianuarie 2008 a achiesat la valoarea propusă de expropriator.
- prin criticile formulate în apel, pârâta îşi contrazice susţinerile de la prima instanţă, ceea ce este contrar art. 294 C. proc. civ.;
- expertiza efectuată în apel, potrivit căreia valoarea de circulaţie a suprafeţei expropriate corespunde preţului de 980 Euro/mp, iar măsura exproprierii nu afectează valoarea economică a restului de teren, trebuie corelată cu probele administrate la instanţa de fond şi lipsa întâmpinării pârâtei cu privire la propunerea de expropriere.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat fie modificarea ultimei hotărâri, în sensul majorării cuantumului despăgubirii, fie casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., pârâta a susţinut că:
- înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că reclamantul a respectat prevederile art. 11 din Legea nr. 33/1994 referitoare la afişarea actului de declarare a utilităţii publice;
- instanţele au reţinut greşit că autoarea sa ar fi fost de acord cu măsura exproprierii şi cuantumul despăgubirilor propuse de reclamant;
- deşi a încuviinţat efectuarea unei noi expertize, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 294 C. proc. civ.;
- ultima expertiză a fost efectuată de un singur expert, şi nu de o comisie compusă din 3 specialişti.
Prima critică presupune reaprecierea materialului probator şi, ca atare, nu poate fi analizată, neîncadrându-se în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Următoarele critici sunt nefondate deoarece:
- instanţele au avut în vedere poziţia pârâtei, dedusă din lipsa întâmpinării la propunerea de expropriere şi acordul (exprimat în Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008) privitor la despăgubirile propuse de reclamant;
- în apel, pârâta a susţinut, pentru prima oară, că ar fi contestat cuantumul despăgubirilor, încălcând astfel prevederile art. 294 C. proc. civ., care interzic formularea de noi cereri în această fază procesuală;
- prin urmare, invocarea textului menţionat de către instanţa de apel nu contrazice încuviinţarea expertizei de evaluare.
- expertiza din apel a fost efectuată doar de expertul numit de instanţă, care a făcut dovada că a convocat ambele părţi însă acestea nu şi-au trimis proprii experţi (de altfel nedesemnaţi) la data şi locul întocmirii lucrării.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta T.D.C. împotriva deciziei nr. 250 din 31 martie 2009 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9118/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9064/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
