ICCJ. Decizia nr. 9121/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9121/2009
Dosar nr. 3374/113/2007
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Reclamantul G.C.V. a acţionat în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice, întrucât P. Brăila, ce a fost notificată, nu a identificat deţinătorul fermei aflată pe raza fostei comune N.C., moştenită de la autorul său V.G.
Prin sentinţa nr. 347 din 19 septembrie 2002 menţinută prin Decizia civilă nr. 82 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a respins acţiunea reclamantului pentru lipsa legitimării procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanţelor Publice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 6978 din 01 decembrie 2004 a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi Curţi de apel, cu motivarea că pârâtul are calitate procesuală deoarece organul administrativ nu a identificat unitatea deţinătoare a imobilului, în cauză fiind aplicabile dispoziţiunile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Galaţi, rejudecând pricina după casare, prin Decizia civilă nr. 777 din 19 septembrie 2005, a admis apelul contestatorului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, cu motivarea că, faţă de conţinutul deciziei pronunţată în recurs, prima instanţă a judecat greşit litigiul pe cale de excepţie.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa nr. 527 din 26 iunie 2006, a admis acţiunea şi a constatat că valoarea imobilului ferma V.G. este de 238.541,56 lei, aşa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul cu motivarea că, după pronunţarea deciziei de casare, a fost identificată unitatea deţinătoare în persoana SC I. SA şi ca atare, reclamantul urmează a se judeca cu instituţia ce a efectuat privatizarea societăţii.
Prin Decizia civilă nr. 372/ A din 25 octombrie 2006, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că faţă de dispoziţiunile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a fost stabilită calitatea procesuală a pârâtului-apelant, astfel încât acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie.
Prin Decizia nr. 4565 din 5 iunie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 372/ A din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi pe care a casat-o. Admiţând apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 527 din 26 iunie 2006 a Tribunalului Brăila, secţia civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desfiinţat sentinţa Tribunalului Brăila şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
S-a reţinut că faţă de limitele obligativităţii hotărârii instanţei de recurs, astfel cum acestea au fost instituite de art. 315 C. proc. civ., starea de fapt urmează a fi stabilită de instanţa care rejudecă fondul. În cauză a fost stabilită calitatea procesuală pasivă a statului prin Ministerul Economiei şi Finanţelor faţă de situaţia de fapt existentă la momentul pronunţării deciziei din recurs: neidentificarea unităţii deţinătoare a imobilului solicitat a fi retrocedat.
Cum pe parcursul procesului a fost identificată unitatea deţinătoare ca fiind SC I. SA, situaţia de fapt ce a condus la dezlegarea problemei de drept privitoare la calitatea procesuală a pârâtului s-a modificat. Drept urmare, aplicarea scolastică a dispoziţiunilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a condus la încălcarea legii, în sensul că Ministerul Finanţelor Publice, are calitate procesuală doar în situaţia în care unitatea deţinătoare nu este identificată. Aplicarea corectă a legii, faţă de această situaţie de fapt ivită după casare, nu înseamnă încălcarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ., cât timp cu privire la problemele de fapt instanţa îşi păstrează dreptul de apreciere.
Reţinându-se aşadar o situaţie de fapt nouă, dezlegarea în drept dată de instanţa de recurs a devenit caducă prin raportare la un alt text de lege decât acela incident în cauză, fără stabilirea calităţilor procesuale corect indicate de reclamant cu ocazia rejudecării în primă instanţă, astfel că s-a impus admiterea recursului şi casarea deciziei din apel precum şi a sentinţei cu trimitere la instanţa de fond, Tribunalul Brăila.
După reînregistrarea dosarului la Tribunalul Brăila sub nr. 3374/113/2007, prin încheierea din 13 decembrie 2007, avându-se în vedere adresa nr. 7367/2004 a O.R.C. Brăila din care reiese că SC I. SA Brăila este deţinătoarea terenului de 2400 m.p. al fostei ferma V.G., S.R. nemaifiind acţionar în urma vânzării acţiunilor prin F.P.S. la S.I.F. Muntenia, s-a dispus citarea în cauză a SC I. SA Brăila şi A.V.A.S. Brăila.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 419 din 09 iunie 2008, a admis acţiunea reclamantului G.C.V. în contradictoriu cu A.V.A.S., dispunând obligarea A.V.A.S. la emiterea dispoziţiei privitoare la notificarea reclamantului.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice şi SC I. SA Brăila pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a respins ca nefondată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că antecesorul reclamantului V.G. a devenit proprietarul imobilului denumit „Ferma V.G." situată în comuna suburbană Nedelcu Chercea, judeţul Brăila în temeiul actului de partaj voluntar înregistrat sub nr. 475 din 03 martie 1945 la Tribunalul Brăila, dobândită cu actul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Brăila sub nr. 398 din 17 februarie 1942 şi în baza Ordonanţei de adjudecare transcrisă sub nr. 747 din 10 aprilie 1943.
La data cumpărării, imobilul era format dintr-un teren de 5 ha şi construcţii specifice unei ferme (corp de clădire cu destinaţie de locuinţă, altul cu destinaţia de uscătorie de fructe, o construcţie pentru crescătorie de păsări, un chioşc din lemn pentru observator, două fântâni din beton). Întregul imobil a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 83/1949.
Reclamantul G.C.V. în calitate de succesor al lui V.G. a notificat P. Brăila, solicitând în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii pentru ferma aparţinând autorului său de pe raza comunei Nedelcu Chercea (notificarea fiind înregistrată sub nr. 114 din 12 februarie2002).
În lipsa răspunsului în termenul de 30 zile, de la notificare, reclamantul a promovat prezenta acţiune. Pe parcursul procesului, aşa cum s-a reţinut şi prin Decizia nr. 4565 din 05 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost identificată unitatea deţinătoare a imobilului revendicat de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 ca fiind SC I. SA Brăila.
Societatea este integral privatizată deoarece în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 1099 din 23 septembrie 1006 F.P.S. a transmis către SC R. SRL Bucureşti proprietatea asupra a 151.626 acţiuni reprezentând 40 % din capitalul social al SC I. SA Brăila iar prin actul de cesiune nr. 2434/1397 din 25 august 1997 F.P.S. a cesionat către S.I.F. Moldova SA un număr de 113.638 acţiuni nominative de la SC I. SA Brăila.
Potrivit actului de cesiune nr. 153 din 24 martie 1997 S.I.F. Moldova SA a cesionat acţiuni nominative către persoanele care au subscris titluri de privatizare la SC I. SA Brăila.
Potrivit certificatelor de atestare M.10 nr. 0360 din 21 septembrie 1995 şi 0369 din 14 decembrie 1995 SC I. SA Brăila are în proprietate suprafaţa de 72.104 m.p.
Având în vedere că SC I. SA Brăila are în patrimoniul său imobilul revendicat de reclamant şi potrivit certificatului nr. 9532 din 14 aprilie 2008 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brăila, societatea este integral privatizată, Tribunalul Brăila a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiunile art. 29 din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, A.V.A.S. (fostul F.P.S.) fiind instituţia publică implicată în privatizare, are obligaţia emiterii dispoziţiei motivate privitoare la notificarea reclamantului.
Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.V.A.S. având în vedere că imobilul revendicat este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi integral privatizată.
Prin Decizia nr. 43/ A din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de A.V.A.S., prin care a susţinut că în absenţa notificării şi a actelor doveditoare privind calitatea petentului de persoană îndreptăţită nu poate emite Decizia de acordare a măsurilor reparatorii în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 raportat la titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în cauză s-a stabilit cu certitudine că instituţia ce a efectuat privatizarea este A.V.A.S., aspect necontestat de aceasta, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiunile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În condiţiile în care reclamantul a formulat notificarea pentru acordarea măsurilor reparatorii la apariţia Legii nr. 10/2001 iar instituţiile statului nu i-au dat curs, excepţia prematurităţii invocată de pârâta-apelantă este nefondată. Admiterea unei atari excepţii echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.
În recursul declarat şi motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., A.V.A.S. solicită casarea deciziei nr. 43/ A din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi în sensul admiterii apelului şi respingerea pe fond a acţiunii reclamantului ca nefondată.
- În susţinerea recursului A.V.A.S. arată că nefiind investită cu notificarea petentului, procedura prealabilă administrativă faţă de A.V.A.S. nu a fost efectuată în cauză, situaţie în care, instituţia implicată în privatizare nu putea fi obligată la emiterea dispoziţiei de acordare a măsurilor reparatorii. Cel mult, deţinătorul notificării putea fi obligat la înaintarea acesteia A.V.A.S.-ului în vederea soluţionării.
- În cel de al doilea motiv de recurs se susţine că A.V.A.S. nu are competenţa legală de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent ci doar a propune acordarea acestora în condiţiile Legii nr. 247/2005, potrivit art. 16 din titlul VII al legii.
Recursul este nefondat.
În mod corect s-a reţinut că SC I. SA fiind o societate integral privatizată, care deţine în patrimoniul său imobilul în litigiu îi sunt aplicabile dispoziţiunile art. 29 din Legea nr. 10/2001, instituţia implicată în privatizare fiind ţinută de obligaţia emiterii dispoziţiei privitoare la notificarea formulată de petiţionar.
Stabilindu-se aşadar, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 legitimarea procesuală pasivă a A.V.A.S. pentru imobilul evidenţiat în patrimoniul SC I. SA aceasta are obligaţia soluţionării notificării reclamantului la nr. 114 din 12 februarie 2002, acordând despăgubiri în condiţiile legii speciale 247/2005 privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Nu se poate reţine că acţiunea petentului este prematură, deoarece acesta a înregistrat notificarea nr. 114 din 12 februarie 2002 la P. Brăila care o poate emite pe cale administrativă, A.V.A.S.-ului, legitimat cu emiterea dispoziţiei, în cadrul procedurii administrative prealabile.
Evident că A.V.A.S.-ul nu mai are competenţa legală de a mai acorda măsurile reparatorii prin echivalent, faţă de prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 ci doar de a propune acordarea acestora.
În cauză, prin hotărârile pronunţate, A.V.A.S.-ul nu a fost obligat la acordarea despăgubirilor prin dispoziţia ce o va pronunţa, ci numai la emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării nr. 114 din 12 februarie 2002, astfel că o atare critică formulată în recurs este neavenită.
Obligarea A.V.A.S.-ului la emiterea dispoziţiei privind notificarea petiţionarului G.C.V. este impusă de legitimarea acestei instituţii implicată în privatizarea SC I. SA în al cărei patrimoniu se găseşte imobilul în litigiu, în condiţiile în care petentul a notificat acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 43/ A din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 43/ A din 29 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9227/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8990/2009. Civil. Evacuare. Revizuire - Recurs → |
|---|
