ICCJ. Decizia nr. 9230/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.9230/2009
Dosar nr. 20844/3/2007
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentinţa civilă nr. 1430 din 8 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia formulată de reclamanţii I.M. şi B.C. în contradictoriu cu M.B. prin P.G. privind anularea dispoziţiei nr. 7862 din 20 aprilie 2007 emisă de P.G.M. Bucureşti şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 168 mp situat în Bucureşti str. Brânduşelor.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii notificatorului I.C. conform certificatului de moştenitor nr. 53 din 6 aprilie 2005 emis de B.N.P. L.J.
Înscrisurile administrate în cauză nu au dovedit că terenul solicitat a aparţinut autorului reclamanţilor, I.C. Din situaţia juridică depusă de P.M. Bucureşti a rezultat că terenul din str. Brânduşelor, în suprafaţă de 510 m.p. se afla în proprietatea numiţilor F.A. şi F.M. de la care a fost expropriat.
Acrul de vânzare cumpărare din 9 ianuarie 1943 depus de reclamanţi nu dovedeşte dreptul de proprietate întrucât nu a fost înscris în cartea funciară.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 233 din 26 martie 2009, a admis apelul, a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii, a anulat dispoziţia nr. 7862 din 20 aprilie 2007 emisă de P.G.M. Bucureşti şi a constatat dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de teren de 168 m.p.
Instanţa de apel a reţinut că actul sub semnătură privată din 1943 constituie un act doveditor al dreptului de proprietate.
Potrivit decretului de expropriere nr. 79/1988 a fost preluată suprafaţa de 203 mp de la F.A. şi F.M., iar restul de teren de 148 m.p. de la B.I.
Expertiza efectuată în apel a concluzionat că întregul teren din str. Brânduşelor a avut o suprafaţă de 525 m.p., iar în prezent terenul de 168 m.p. este ocupat de acces pietonal cu spaţiu verde şi parcajul blocului de locuinţe V78.
Conform decretului de expropriere 203 m.p. au fost preluaţi de la F.A. şi F.M., 148 m.p. de la B.I., iar restul de teren dobândit de autorul reclamanţilor a fost preluat în fapt, fără a fi evidenţiat în decretul de expropriere.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa de apel, în temeiul art. 4 alin. (2) şi art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, a constatat dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul M.B. prin P.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că reclamanţii nu au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului. Actul de vânzare cumpărare din 1943 nu poate dovedi proprietatea întrucât nu a fost înregistrat în cartea funciară.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed. Potrivit art. 23 al Legii nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluţionării notificării.
Deoarece textul nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în punctul 23.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, în conformitate cu care, prin acte doveditoare se înţelege orice acte translative de proprietate, extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, acte sub semnătură privată încheiate înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950, proces verbal întocmit cu ocazia preluării sau orice acte emanând de la o autoritate din perioada respectivă. Ca urmare, rezultă că, în privinţa dovedirii dreptului de proprietate nu se impune dovada numai cu înscrisuri autentice translative de proprietate, important fiind de stabilit dacă imobilul, preluat de stat, a aparţinut autorului reclamantului.
Reclamanţii au depus doar actul sub semnătură privată din 9 ianuarie 1943, în baza căruia autorul lor, I.C. a dobândit suprafaţa de teren de 168 m.p. Însă acest înscris nu poate face dovada dreptului de proprietate, nefiind opozabil terţilor, întrucât transferul dreptului de proprietate nu a fost transcris în cartea funciară conform art. 17 alin. (l) din Decretul - Lege nr. 115/1938.
Mai mult, la dosarul de fond s-a depus istoricul de rol emis de C.L. al sectorului 3 din cuprinsul căruia a rezultat că în evidenţele fiscale nu există acte originale sau în copie ale dreptului de proprietate, declaraţii sau procese verbale de impunere privind terenul de 168 m.p.
În speţă nu poate opera nici prezumţia instituită de art. 24 al Legii nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, potrivit căreia, în lipsa unor dovezi contrare existenţa şi întinderea dreptului de proprietate este cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. In cazul de faţă imobilul a fost preluat prin Decretul nr. 79/1988, în anexa căruia, la poziţia nr. 14 nu figurează autorul reclamanţilor, ci numiţii F.A., F.M. şi B.I. de la care s-au preluat în proprietatea statului 203 m.p. teren situat în str. Brânduşelor.
Având în vedere aceste considerente recursul se va admite, se va casa Decizia atacată şi se va menţine sentinţa instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.B. prin P.G. împotriva deciziei nr. 233 din 26 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată în sensul respingerii apelului formulat de reclamanţii l.M. şi B.C. împotriva sentinţei nr. 1430 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9251/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9233/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
