ICCJ. Decizia nr. 9176/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9176/2009
Dosar nr. 3684/62/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra contestaţiei în anulare de fată, retine următoarele:
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 91S din 18 martie 2008 a respins contestaţia formulată la 31 noiembrie 2006 în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatoarea F.E. împotriva dispoziţiei nr. 3955 din 23 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Braşov.
În motivarea sentinţei Tribunalul a reţinut că prin dispoziţia nr. 3955 din 23 octombrie 2006 dată în soluţionarea notificării nr. 282 din 14 februarie 2002 s-a propus acordarea de titluri de despăgubire moştenitorului notificatorului B.I., decedat pe parcursul procedurii administrative şi anume, numiţilor A.F., B.S., B.J., B.H.E. pentru cota de ½ din imobilul situat în Braşov în suprafaţă de 1039,59 mp care nu se mai poate restitui în natură, fiind ocupat de un bloc de locuinţe.
Cât priveşte imobilele înscrise în C.F. 30363 BN nr.top 1827/1/5/b/1/1 şi respectiv în C.F. 66 Braşov nr.top 1827/1/5/a s-a dispus transmiterea notificării către SC C. SA şi respectiv SC I. SA în a căror administrare se află acestea.
S-a reţinut că nu este justificată nemulţumirea contestatoarei faţă de neincluderea ei printre persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 prin zisa dispoziţie a primarului municipiului Braşov pentru că aceasta nu a formulat în termen legal notificare.
Astfel s-a apreciat că procura aflată la fila 47 în dosar prin care contestatoarea l-a împuternicit în 1990 pe B.I. (decedat la 28 februarie 2004) să o reprezinte a fost o procură cu caracter general, dată în legătură cu operaţiunile pe care mandatarul le-ar fi putut efectua în interesul comun al foştilor soţi, deci cu privire la bunurile care au avut caracter comun înainte de desfacerea căsătoriei lor.
Instanţa a mai apreciat, din modul în care a fost redactată notificarea, că petentul B.I. a acţionat în nume propriu fără a-şi menţiona şi calitatea de mandatar al contestatoarei, el cerând numai ½ din imobilul aflat în proprietatea sa şi doar pe numele moştenitorilor săi.
Instanţa a mai apreciat că reclamanta are la îndemână acţiunea împotriva moştenitorilor mandatarului său pentru a fi despăgubită în cazul în care consideră că acesta nu şi-a îndeplinit mandatul.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 94/Ap din 23 septembrie 2008 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa nr. 91s din 18 martie 2008 a Tribunalului Braşov în sensul că a admis contestaţia precizată de contestatoare şi a dispus completarea şi modificarea dispoziţiei nr. 3955/2006 în sensul că a fost inclusă şi reclamanta printre beneficiarii propunerii de acordare de titluri de despăgubire.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele:
La data preluării imobilului, acesta se afla în coproprietatea devălmaşă a soţilor B.I. şi E., care au divorţat în 1989.
Urmare divorţului părţile nu şi-au partajat bunurile şi reclamanta i-a dat fostului soţ o procură în 6 septembrie 1990 prin care l-a împuternicit să rezolve toate tranzacţiile şi să o reprezinte la toate oficiile predându-i toată capacitatea de a acţiona în interes comun.
Instanţa a reţinut că pârâta acordând despăgubirile moştenitorilor persoanei care a formulat notificare pentru cota de ½ din imobil a realizat practic în mod nejustificat un partaj parţial al imobilului devălmaş stabilind cota parte a fostului soţ cu ignorarea criticilor privind împărţirea bunurilor comune ale soţilor.
S-a apreciat că notificatorul a formulat notificare şi în interesul fostei soţii pentru că până la partaj devălmăşia soţilor este întemeiată pe prezumţia de mandat tacit reciproc dar şi pentru că reclamanta l-a mandatat expres pe fostul soţ, conform procurii şi şi-a manifestat şi ulterior interesul şi contribuţia directă, prin depunerea actelor necesare, în soluţionarea notificării.
S-a mai reţinut că prin revendicarea bunului comun, s-a urmărit sporirea patrimoniului comun care profita ambilor soţi.
S-a mai observat că includerea reclamantei în cadrul persoanelor îndreptăţite să primească reparaţii pentru acest imobil nu aduce atingere fostului patrimoniu comun al soţilor şi că moştenitorii lui B.I. şi-au manifestat acordul pentru includerea reclamantei în persoanele faţă de care s-a decis propunerea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii pârâţii Primăria municipiului Braşov şi Municipiul Braşov prin primar au declarat în termen recurs.
În drept a fost invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar în fapt s-a a susţinut în esenţă că proprietatea codevălmaşă a soţilor încetează prin desfacerea căsătoriei prin divorţ şi că după acest moment ea se transformă în proprietate pe cote părţi prezumate egale şi că nu mai operează mandatul tacit.
Ca urmare, s-a criticat soluţia instanţei, şi în raport de împrejurarea că formularea de către reclamantă în cursul procedurilor administrative a unei cereri nu-i dă acesteia dreptul, în lipsa depunerii unei notificări în termen, să formuleze cereri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 282/2002 aflată la fila 43 din dosarul de fond, B.I. a solicitat Primăriei municipiului Braşov în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri băneşti pentru un imobil situat în Braşov în suprafaţă de 4528,80 mp înscris în C.F. 66 Braşov nr.top 1827/1/5.
În examinarea notificării, Primăria, conform celor consemnate în dispoziţia nr. 3955/2006, a constatat că imobilul revendicat a fost trecut în proprietatea statului din proprietatea soţilor B.I. şi B.E., prin expropriere, pe terenul în discuţie fiind în prezent construit un bloc.
Cererea petentului s-a considerat îndreptăţită pentru ½ imobilul revendicat (faţă de constatarea că imobilul era coproprietate a foştilor soţi) deşi acesta făcuse notificare pentru întregul imobil.
Împrejurarea că obiectul notificării formulată de B.I. s-a referit la imobilul în totalitatea sa şi nu la cota de ½ ce-i revenea din acesta este o dovadă că fostul soţ al reclamantei a acţionat şi în numele fostei soţii, contestatoarea din acţiunea de faţă, în virtutea procurii dată de aceasta în 1990, în mod expres cât priveşte bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
Împrejurarea că petentul a decedat înainte de soluţionarea notificării de către pârâtă explică de ce dispoziţia nu a fost atacată de beneficiarii – moştenitorii petentului care nu au cunoscut şi calitatea de mandatar a reclamantului şi care de altfel au confirmat calitatea reclamantei de coproprietară a imobilului, fiind de acord cu pretenţiile acesteia.
Ca urmare în mod corect s-a apreciat de către instanţa de apel că reclamanta prin mandatarul acesteia, fostul soţ – a formulat în termen notificarea şi, ca urmare, în raport de probele dosarului are calitate de persoană îndreptăţită la despăgubiri alături de moştenitorii fostului soţ.
Susţinerea recurentei că după desfacerea căsătoriei proprietatea devălmaşă a soţilor se transformă în coproprietate indiviză este nefondată, devălmăşia încetând nu prin divorţ ci prin partajarea bunurilor. După divorţ, bunurile care intră în patrimoniul foştilor soţi vor avea regimul juridic fie al proprietăţii individuale fie al coproprietăţii indivize.
Împrejurarea că după desfacerea căsătoriei prin divorţ în patrimoniul foştilor soţi a reintrat un bun ce a avut regimul juridic al proprietăţii devălmaşe la momentul exproprierii nu-i schimbă acestuia natura juridică şi regulile proprietăţii devălmaşe sunt aplicabile.
Pe de altă parte problema care interesează în cauză este dacă pentru bunul în discuţie reclamanta a formulat notificare în condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru a putea beneficia de reglementările acestui act normativ.
Or, conform celor arătate mai sus în cauză s-a dovedit că aceasta i-a dat fostului soţ o procură pentru a o reprezenta în faţa autorităţilor în mod expres în legătură cu bunurile lor comune precum şi împrejurarea că fostul soţ al reclamantei a înţeles s-o reprezinte şi pe fosta soţie când a formulat notificarea pentru întregul imobil.
Constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru a modifica hotărârea atacată nedovedindu-se motivul de recurs invocat, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Braşov şi Municipiul Braşov împotriva deciziei nr. 94Ap din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9179/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9169/2009. Civil → |
|---|
