ICCJ. Decizia nr. 9182/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9182/200.
Dosar nr. 2356/111/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 61/C din 18 februarie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei U.C.M.R. - A.D.A., a admis acţiunea acesteia, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Oradea, reprezentant prin primar şi, în consecinţă, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 26.775 RON, inclusiv TVA, cu titlu de daune interese.
A obligat pârâta să depună la sediul reclamantei un raport cuprinzând denumirea şi data evenimentului, adresa locaţiei, denumirea, autorii şi durata operelor muzicale utilizate pentru spectacolul „ Euro - Revelion 2007".
A respins cererea de chemare în garanţie a SC S.S.C. SRL şi SC C.T.C. SRL formulată de pârâtă şi a luat act de renunţarea la judecarea celorlalte capete de cerere din acţiunea introductivă.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3657,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa în acest mod, tribunalul a reţinut următoarele:
Cu ocazia Revelionului 2007, Primăria Municipiului Oradea a organizat un spectacol artistic în centrul oraşului, ocazie cu care a comunicat publicului operele muzicale a unor formaţii şi artişti interpreţi, fără a deţine autorizaţie licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale şi fără să plătească remuneraţii cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, fapt recunoscut de pârâta Primăria Municipiului Oradea.
Conform Titlului II al metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, publicată în M.Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006, prin Decizia nr. 356 din 10 octombrie 2006, prin utilizare, se înţelege comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, iar conform pct. 3 din acest act normativ utilizatorii au obligaţia să obţină din partea organismului de gestiune colectivă a dreptului de autor de opere muzicale, autorizaţia prin licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale şi să plătească remuneraţiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în prezentul titlu.
Conform pct. 15 din aceeaşi metodologie, utilizatorii au obligaţia să depună la sediul organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, în termen de 15 zile de la data utilizării un raport cuprinzând denumirea şi data evenimentului, adresa locaţiei, denumire, autorii şi durata operelor muzicale utilizate şi baza de calcul a remuneraţiei.
Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă indubitabil că organizatorul, respectiv Primăria Municipiului Oradea, avea obligaţia de a solicita reclamantei o autorizaţie prin licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale şi să plătească remuneraţiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în metodologie.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată cu privire la capetele de cerere privind plata remuneraţiei şi respectiv obligaţia de a depune raportul solicitat.
In ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor solicitate, instanţa a constatat că în conformitate cu pct. 17 din metodologie, pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ fără autorizaţie prin licenţă neexclusivă, utilizatorii vor plăti organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor, cu titlu de daune interese, o sumă reprezentând triplul remuneraţiei ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea acestora, iar conform tabelului anexă la metodologie, cuantumul remuneraţiei datorate este de 5% din bugetul de cheltuieli alocat pentru eveniment. Conform HG nr. 1620 din 22 noiembrie 2006 au fost alocaţi 150.000 RON pentru bugetul local al unor unităţi administrativ teritoriale pentru finanţarea cheltuielilor aferente organizării şi desfăşurării, la data de 31 decembrie 2006, a Euro Revelion 2007, prin urmare, cuantumul remuneraţiei datorat este de 26.775 RON inclusiv TVA respectiv 3 x 5% din bugetul de cheltuieli alocat.
Susţinerile pârâtei şi a chematelor în garanţie conform cărora evenimentul în discuţie nu se încadrează în dispoziţiile legale menţionate mai sus întrucât acel eveniment nu a avut un scop lucrativ, sunt contrazise de dispoziţiile cuprinse în pct. l, din metodologia elaborată la data de 11 iulie 2006, publicată în M.Of. nr. 629 din 14 august 2006, care explicitează sintagma de comunicare publică în scop lucrativ, arătând că, prin comunicare publică a operelor muzicale în scop lucrativ se înţelege comunicarea făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, prin interpretarea directă de către artişti sau prin orice mijloc tehnic ... ceea ce s-a întâmplat în evenimentul organizat de pârâtă la Revelionul din 2007.
Referitor la cererile de chemare în garanţie, instanţa a constatat că în conformitate cu pct. 2.1 din metodologia elaborată la 11 iulie 2006, prin utilizator se înţelege, oricare persoană fizică sau juridică autorizată care organizează activităţi de natura celor enumerate la pct. 1, respectiv comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ.
În acest sens, utilizatorul are obligaţia să obţină din partea organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, autorizaţia licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale.
Astfel, tribunalul a reţinut că, în speţă, calitatea de organizator respectiv de utilizator, revine Primăriei Municipiului Oradea, această pârâtă avea obligaţia de a obţine autorizaţia legală şi de a plăti remuneraţiile prevăzute de lege. Faptul că pârâta Primăria Oradea a încheiat contracte de servicii artistice, nu presupune şi transmiterea calităţii de utilizator. Pârâta avea obligaţia de a obţine autorizaţiile legale şi ulterior să încheie aceste contracte cu chemaţii în garanţie. De altfel, calitatea de organizator respectiv de utilizator al pârâtei Primăriei Oradea este indubitabilă câtă vreme Guvernul României i-a alocat prin HG nr. 1620 din 22 noiembrie 2006 suma de 150.000 RON pentru organizarea acelui eveniment.
Faţă de aceste considerente, prima instanţă a respins ca neîntemeiate cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtă.
Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei, invocată de pârâta Primăria Municipiului Oradea, instanţa a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe sunt persoane juridice care au ca obiect de activitate, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari.
Conform art. 147 din Legea nr. 8/1996, persoanele fizice sau juridice străine beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români.
Prin urmare, reclamanta are calitatea de reprezentant şi a interpreţilor străini ale căror opere muzicale au fost comunicate publicului de către pârâtă, fiind astfel nefondată excepţia invocată.
Ca o consecinţă a admiterii acţiunii formulate în baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta Primăria Oradea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3657,40 RON, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de deplasare la proces, în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Municipiul Oradea care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei, ori în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă.
În motivarea apelului s-a susţinut că sentinţa este nelegală şi netemeinică, Tribunalul Bihor a interpretat greşit dispoziţiile deciziei 365/2006 emisă de Oficiul Român Pentru Drepturile de Autor, termenul de utilizare folosit în punctul 1 titlul 2 din Decizia arătată, se referă la comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ, ceea ce nu a fost cazul în speţă.
Astfel, la Euro Revelionul din 2007 nu s-au plătit bilete de acces sau consumaţii, acţiunea nu a avut caracter lucrativ, în plus o parte din formaţiile care au concertat nu sunt persoane juridice române şi nu li se aplică Legea nr. 8/1996.
Pârâtul a susţinut că cererea de chemare în garanţie este întemeiată, contractul încheiat între pârâtă şi chemaţii în garanţie prevedea că prestatorul răspunde pentru orice acţiune în justiţie ce rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală şi de asemenea pentru daune interese, taxe şi orice altfel de cheltuieli. In concluzie, se impunea obligarea chemaţilor în garanţie la sumele solicitate de reclamantă.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 180 din 18 noiembrie 2008 a respins apelul, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru Euro Revelionul din anul 2007 organizat de pârâtul Municipiul Oradea nu s-au plătit remuneraţiile legal datorate reclamantei în temeiul Titlului II punctul 17 din Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006. Urmare a neplăţii acestor remuneraţii, reclamanta a formulat prezenta acţiune, acţiune ce a fost admisă de Tribunalul Bihor, aşa cum a fost precizată.
Pârâta în calitate de organizator a spectacolului Euro Revelion 2007, avea obligaţia conform Titlului II din Decizia 365/2006 a O.R.D.A., să obţină autorizaţie de licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a operelor muzicale şi să plătească remuneraţia cu titlu de drepturi patrimoniale de autor.
Acesta este sensul şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale anterior menţionate, care se coroborează cu dispoziţiile art. 15 din Legea 8/1996 care reglementează definiţia comunicării publice.
Curtea a reţinut că, în speţă, fiind vorba de un eveniment unde accesul publicului a fost gratuit, eveniment desfăşurat în spaţiu public, indemnizaţia datorată se calculează potrivit metodologiei stabilite prin Decizia mai sus arătată, reprezentând cuantumul de 5 % din bugetul de cheltuieli.
Aspectele invocate de pârâtă privind caracterul nelucrativ al evenimentului, au fost corect înlăturate de instanţa de fond, prin metodologia elaborată la data de 11 iulie 2006 publicată în M.Of. nr. 629/2006 a fost explicitată sintagma de comunicare publică în scop lucrativ, stipulându-se că prin aceasta se înţelege comunicarea făcută într-un loc deschis publicului sau în orice lor în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al unei familii şi al cunoştinţelor acestora, prin interpretarea directă de către artişti sau prin orice mijloc tehnic, fără a se condiţiona această difuzare de caracterul gratuit sau lucrativ al accesului publicului.
Curtea a reţinut ca fiind corectă respingerea cererii de chemare în garanţie, întrucât utilizatorul este cel care are obligaţia să obţină licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale, în speţă utilizatorul fiind Municipiul Oradea. Totodată cum contractele încheiate între utilizator şi prestatori sunt interpretabile, în mod just tribunalul a interpretat acele dispoziţii contractuale în favoarea debitorilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 983 C. civ.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:
- reclamanta nu a notificat niciodată organizatorul evenimentului cultural că are obligaţia de a obţine autorizaţia de licenţă;
- comunicarea publică a operelor muzicale nu s-a făcut în scop lucrativ, publicul nu a plătit bilete de acces sau consumaţii şi nu au avut loc acţiuni promoţionale sau altele de gen;
- reclamanta nu avea calitatea să solicite plata remuneraţiilor pentru artiştii străini No Mercy şi Goombay Dance Band, întrucât prevederile Legii nr. 8/1996 nu li se aplică acestora;
- instanţa de apel a interpretat eronat prevederile contractelor încheiate cu chematele în garanţie, întrucât din conţinutul acestora reieşea cu evidenţă că prestatorul de servicii artistice era obligat să depună toate diligenţele şi să efectueze toate demersurile impuse de legislaţia în vigoare
Analizând hotărârea recurată în raport cu criticile pârâtei se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, respectiv împrejurarea că pârâtul Municipiul Oradea a organizat la data de 31 decembrie 2006 în centrul oraşului Oradea spectacolul „Euro-Revelion 2007" eveniment muzical cu prilejul căruia au interpretat public mai multe formaţii şi trupe cunoscute, artişti şi interpreţi, români şi străini, invitaţii acestui spectacol fiind titulari de drepturi de autor protejate de reclamantă în baza Legii nr. 8/1996.
Potrivit dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, organismele de gestiune colectivă au ca principal obiect de activitate colectarea şi repartizarea drepturilor patrimoniale a căror gestiune le este încredinţată.
În conformitate cu prevederile pct. 3 din Titlului II al Protocolului având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, publicat în M. Of. în temeiul Deciziei O.R.D.A. nr. 365/2006, utilizatorii au obligaţia să obţină din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puţin 5 zile înaintea oricărei utilizări prin comunicare publică a operelor muzicale (spectacol, concert etc), autorizaţia prin licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale şi să plătească remuneraţiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în titlu, iar în scopul obţinerii acesteia sunt obligaţi, conform pct. 4 din acelaşi titlu, să comunice organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puţin 5 zile înainte de utilizarea operelor muzicale, toate informaţiile privind data şi adresa locaţiei, programul artistic al spectacolului, numărul de bilete puse în vânzare sau, după caz, bugetul de cheltuieli al spectacolului ori al evenimentului artistic organizat, indiferent dacă acesta este suportat de utilizator sau de un terţ.
Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a legii reţinând că U.C.M.R. - A.D.A. a acţionat în instanţă recurenta-pârâtă în calitate de organism de gestiune colectivă, desemnat unic colector al remuneraţiilor cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, conform Deciziei O.R.D.A. nr. 3/1997 .
În acest context al analizei se reţine că potrivit art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, metodologiile publicate, sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat, nefiind necesară notificarea care să înştiinţeze pe utilizatori că au această obligaţie legală.
Având în vedere aceste aspecte, Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 prin care s-a publicat în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006 Protocolul având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale este întrutotul opozabilă recurentei-pârâte.
În acest context, în mod corect instanţa de apel a reţinut că pârâta are calitate procesuală pasivă şi întrucât anterior organizării spectacolului „Euro-Revelion2007" nu a făcut demersuri pentru obţinerea, din partea organismului de gestiune colectivă, a drepturilor de autor de opere muzicale, autorizaţiei prin licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale, fiind încălcate astfel dispoziţiile pct. 3 din Titlul II al Deciziei nr. 365 din 10 octombrie 2006, datorează cu titlu de daune interese o sumă reprezentând remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată.
În ceea ce priveşte critica vizând interpretarea sintagmei scop lucrativ, soluţia procesuală a instanţei de apel este la adăpost de critică, întrucât prin metodologia elaborată la data de 11 iulie 2006, publicată în M.Of. nr. 629/2006 a fost explicitată în sensul că această difuzare nu este condiţionată de caracterul gratuit sau nu al accesului publicului.
Cât priveşte critica de nelegalitate ce ar rezulta din interpretarea eronată a contractelor încheiate de pârâţi cu chemaţii în garanţie, Înalta Curte va reţine că nemulţumirile vizează în realitate concluzia la care a ajuns instanţa, prin interpretarea probelor administrate, cu privire la interpretarea clauzelor contractuale.
Or, greşita interpretare a probelor sau eroarea de fapt nu constituie motive pentru care să se poată cere casarea sau modificarea unei hotărâri în temeiul art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenţi, ca parte care a căzut în pretenţii prin respingerea cererii lor de recurs, la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimatul-reclamant în această fază procesuală, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3570 lei, dovedit cu chitanţa nr. 289 din 19 august 2009 (fila 18 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Municipiul Oradea, prin primar şi Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 180A din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 3570 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă U.C.M.R. – A.D.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9183/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9179/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
