ICCJ. Decizia nr. 9233/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.9233/2009
Dosar nr.8258/118/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1379 din 21 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanta, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii T.Z., L.A., N.I., C.D., L.D.V., G.L., C.G., A.V. şi L.M. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC P. SA.
La termenul de judecată din data de 17 martie 2009 a fost invocată de către pârâtă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 53/2003.
Prin încheierea din 19 mai 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 53/2003.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut, că aspectele invocate de autorul excepţiei pun în discuţie raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia instanţei competente teritorial să judece fondul cauzei, aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, astfel că în cauză au indicat dispoziţiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 „dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".
Împotriva acestei încheieri pârâta SC P. SA a declarat recurs criticând-o ca nelegală şi susţinând în esenţă, că dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 284 C. muncii, au acelaşi obiect, instanţa având obligaţia a le ierarhiza în vederea stabilirii instanţei competente teritorial să judece litigiul.
Şi într-un caz şi în celălalt competenţa este absolută, părţile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de competenţă teritorială exclusivă atrage nulitatea hotărârii.
În art. 298 alin. (2) C. muncii, sunt identificate actele normative abrogate expres, total sau parţial, iar ultima teză urmată de textul în discuţie prevede şi „orice alte dispoziţii contrare".
După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres Decretul nr. 16/1967.
Recursul nu este fondat.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003, C. muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României.
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei se referă la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor.
Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi la nerespectarea normelor de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.
Aspectele invocate ţin de modul de aplicare a legii astfel că în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cum corect a apreciat şi Curtea de apel.
Pentru considerentele menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9230/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9199/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
