ICCJ. Decizia nr. 9284/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9284/2009
Dosar nr. 632/109/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 februarie 2007 la Tribunalul Argeş şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamantul F.I.H.C. a contestat în contradictoriu pârâţii Municipiul Piteşti şi Primarul municipiului Piteşti dispoziţia nr.798/2007 emisă de primar.
In motivare a arătat că prin notificarea formulată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 350 mp teren ce 1-a deţinut în municipiul Piteşti, iar primarul a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, despăgubiri necuantificate,solicitând calcularea şi cuantificarea acestora în monedă europeană sau naţională.
Prin sentinţa civilă nr. 346 din 20 decembrie 2007 rectificată prin încheierea din data de 26 februarie 2008, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 798/2007 emisă de Primarul municipiului Piteşti şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit să primească despăgubiri în cuantum de 273.034 lei pentru terenul de 350 mp situat în Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut ca reclamantul este persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, fiind moştenitor al părinţilor săi conform certificatului de moştenitor nr. 847/1976, dovada dreptului de proprietate fiind făcută cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 545/1936 la Tribunalul Argeş. Terenul a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 174/1969 cu acordarea de despăgubiri, iar în prezent este ocupat de accesul carosabil la Uniunea Judeţeană a Cooperativei Meşteşugăreşti, motiv pentru care nu poate fi restituit în natură. Instanţa a reţinut că despăgubirile sunt în valoare de 273.034 lei pentru terenul de 350 mp situat în Piteşti, în temeiul concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul şi pârâtul.
Reclamantul susţine că la efectuarea raportului de expertiză nu a fost citat, terenul nu a fost corect identificat. Suma stabilită de instanţă a fost greşit menţionată ca fiind 273,034 lei, când în raportul de expertiză s-a indicat suma de 273.034 lei.
Pârâtul a criticat sentinţa arătând că regimul acordării despăgubirilor este stabilit de Legea nr. 247/2005, competenţa revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În şedinţa din 23 mai 2008 instanţa a dispus completarea expertizei în sensul identificării terenului.
Prin Decizia civilă nr. 234/A din 14 noiembrie 2008 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul pârâtului Municipiul Piteşti prin primar şi a respins apelul reclamantului; s-a schimbat sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut cu privire la apelul pârâtului că Decizia contestată a fost emisă la data de 29 ianuarie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi în această situaţie instanţele nu mai pot acorda măsurile reparatorii ci trebuie urmată procedura reglementată de Titlul VII al legii.
Referitor la apelul reclamantului, instanţa a reţinut că reclamantul nu invocă nulitatea raportului de expertiză. In baza rolului activ, s-a dispus completarea raportului de expertiză, expertul identificând terenul, precizând că nu poate fi restituit în natură, fiind stabilit cuantumul despăgubirilor. S-a mai reţinut că sunt incidente dispoziţiile Legii 247/2005 şi că prin admiterea apelului pârâtului critica reclamantului referitoare la cuantumul despăgubirilor rămâne fără obiect, iar reclamatului î-a fost admisă de instanţa de fond cererea de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Decizia curţii de apel este criticată arătându-se că tribunalul a fost învestit cu o acţiune în constatare deoarece nu a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, ci doar cuantificarea acestora pe principiul că reclamantul nu are la dispoziţie o acţiune în realizare (deoarece măsurile reparatorii se acordă de Comisia centrală) în contradictoriu cu pârâtul municipiul Piteşti.
Cuantificarea despăgubirilor reprezintă o măsură asiguratorie, demersul său venind în sprijinul unei lacune legislative şi fiind necesară ca probă în procedura acordării despăgubirilor de către autoritatea competentă potrivit Legii nr. 10/2001. In opinia sa, acest demers nu este oprit de vreo dispoziţie legală şi în acest sens soluţia instanţei de fond este corectă, iar instanţa de apel a permis completarea expertizei şi recalcularea despăgubirilor.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Decizia contestată este emisă de către pârât la data de 29 ianuarie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Dispoziţiile legale noi cuprinse în acest act normativ care au completat şi modificat Legea nr. 10/2001, lege specială cu caracter reparator, sunt obligatorii şi de imediată aplicare, iar prin conţinut art. 16 diferă esenţial de vechile reglementări, cuprinzând dispoziţii exprese şi explicite.
Decizia 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, a statuat cu privire la procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, concluzionând că legiuitorul a făcut distincţie între notificările ce erau deja soluţionate la data intrării în vigoare a legii şi cele care nu erau încă soluţionate. Pentru acestea din urmă în cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 se dispune ca notificările să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoţite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor. Aşa fiind, rezultă că instanţelor de judecată nu le revine nicio atribuţie în acest sens în această situaţie, iar interpretarea făcută de reclamant este în afara cadrului legal. Stabilirea cuantumului despăgubirilor în echivalent după apariţia acestei legi se face prin parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII al legii. După întocmirea raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei ce va putea fi contestată conform Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ de către cel nemulţumit.
Aşa fiind, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale, iar recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.I.H.C. împotriva deciziei nr. 234 A din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9285/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9216/2009. Civil → |
|---|
