ICCJ. Decizia nr. 9296/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 9296/2009

Dosar nr. 4538/1/2009

Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5432 din 12 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Vaslui si Primăria municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 167 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost casată Decizia recurată, a fost respins apelul contestatoarei D.G.A. împotriva sentinţei civile nr. 2033 din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Vaslui, care a fost păstrată.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că prin motivele de recurs formulate de Primarul şi Primăria municipiului Vaslui întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susţine că în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a unei părţi din terenul solicitat prin notificare, deoarece acesta în întregul său este afectat bunei utilizări a construcţiei în care îşi are sediul Curtea de Conturi a judeţului Vaslui, iar imobil este un tot unitar. Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber si pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate si terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10.3 din HG nr. 250 din 7 martie 2007, înainte de a aprecia asupra posibilităţii de a restitui în natură cu privire la terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită are obligaţia de a identifica imobilul şi vecinătăţile sale, de a verifica destinaţia actuală, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existenţa şi utilizarea normală a unor a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică. In cazul când se constată astfel de situaţii restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafeţe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, nu sunt destinate utilităţii publice.

Din probele administrate rezultă că terenul în suprafaţă de 400 mp solicitat prin notificare pentru a fi restituit în natură deserveşte în întregime construcţia în care îşi are sediul Curtea de Conturi a judeţului Vaslui si constituie un tot unitar, ce nu poate ti fracţionat în mai multe suprafeţe, care, oricum, având în vedere dimensiunile reduse ale acestora, nu si-ar găsi funcţionalitatea, iar pe suprafaţa de 194 mp, propusă a fi restituită în natură, se află o terasă betonată în suprafaţă de 97 mp aparţinând acestei instituţii.

La data de 26 mai 2009 a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de D.G.A. împotriva deciziei nr. 5432 din 12 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Contestatoarea invocă dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi susţine că Decizia este rezultatul unor greşeli materiale, arătând următoarele: recursul nu ar fi fost admis dacă s-ar fi observat că terenul pentru care s-a cerut restituirea în natură nu este deţinut cu titlu valabil de Curtea de Conturi Vaslui. De asemenea, greşit a fost admis recursul, neobservându-se elemente esenţiale din cele două rapoarte de expertiză, planul de situaţie întocmit de expert şi probele administrate de parte.

Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pe care se întemeiază contestatoarea, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-1 numai în partea omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să îşi desfiinţeze propria hotărâre în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

In realitate contestatoarea este nemulţumită de modul cum a fost. soluţionat recursul, dar pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestaţie în anulare legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi sa fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

Aşa fiind, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.G.A. împotriva deciziei nr. 5432 din 12 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 noiembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 9296/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs