ICCJ. Decizia nr. 9401/2009. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9401/2009
Dosar nr. 10322/3/2008
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Curtea de Apel, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta V.M. împotriva sentinţei nr. 717 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.V.A.S.; a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul admiterii acţiunii.
Drept urmare, a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 800 mp situat în Târgu Jiu, judeţul Dolj, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert S.C., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pârâta A.V.A.S. critică Decizia nr. 70/2009 pentru nelegalitate şi netemeinicie, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta arătă că prin dispoziţia nr. 2909 din 23 septembrie 2004 emisă de SC C. SA prin lichidator judiciar s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul de 800 mp.
În speţă, nu este vorba de o preluare abuzivă în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste dispoziţii limitează sfera de aplicare a legii speciale, fiind aplicabil art.8 din acelaşi act normativ, întrucât terenul revendicat de reclamantă a fost adus ca aport în C.A.P. Panduru Tg.Jiu, iar în urma colectivizării a intrat în patrimoniul SC C. SA.
Faptul că reclamanta nu a urmat procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991 nu conduce la concluzia că pentru terenul în cauză nu sunt aplicabile dispoziţii legii fondului funciar.
In mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel că A.V.A.S. nu este instituţie publică notificată, neavând competenţa de a se pronunţa asupra notificării formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât nu a fost legal învestită cu soluţionarea acesteia.
In consecinţă, pârâta a solicitat menţinerea sentinţei nr. 717 din 15 aprilie 2008, cu consecinţa respingerii apelului declarat de reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 283 din 16 aprilie 2009 a admis în parte cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 70 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de V.M.; a dispus completarea acestuia în sensul obligării pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 501,70 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert către reclamanta V.M.
La pronunţarea acestei decizii, Curtea a reţinut că apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, şi în dispozitivul deciziei nu se face nicio menţiune cu privire la cererea acesteia, astfel că este îndeplinită şi condiţia omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere.
Cu privire la onorariul plătit pentru expertiza tehnică efectuată de expert S.C., la dosar se afla depusă chitanţa nr. 12431242/1 din 15 octombrie 2008, care dovedea achitarea sumei de 501,70 lei de către apelantă.
In privinţa costului transportului CFR pe ruta Rovinari - Bucureşti, pentru datele din 8 aprilie 2008 (la tribunal), din 11 septembrie 2008 şi 9 octombrie 2008 (la Curtea de Apel Bucureşti) s-a depus adeverinţa eliberată de Agenţia de Voiaj Târgu Jiu, care atestă tarifele în vigoare la data de 29 octombrie 2008 pe ruta Târgu Jiu - Bucureşti, Târgu Jiu - Craiova, Târgu Jiu - Rovinari. Această adeverinţă nu s-a dovedit utilă soluţionării cererii, ea fiind concludentă numai în ceea ce priveşte tarifele practicate la o anumită dată nu şi faptul că partea a efectuat, în concret, aceste cheltuieli.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât pârâta A.V.A.S. cât şi reclamanta V.M.
1. Pârâta A.V.A.S. criticând Decizia apelată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ. pentru cele ce succed.
In mod neîntemeiat a procedat instanţa la judecarea cererii privind completarea dispozitivului deciziei nr. 70 din 19 ianuarie 2007, tară citarea A.V.A.S. în cauză întrucât, potrivit art. 2811 alin. (2) C. proc. civ. „cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată".
Astfel, instanţa a încălcat aceste dispoziţii legale, pârâta nefiind citată la termenul soluţionării cererii apelantei V.M.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
2. Reclamanta V.M. îşi întemeiază criticile formulate împotriva hotărârii instanţei de apel pe dispoziţiile art. 281 şi art. 299 C. proc. civ.
Se arată că Decizia recurată este incompletă întrucât aceasta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată în privinţa costului biletelor de călătorie C.F.R. din datele de 8 aprilie 2008, 11 septembrie 2008 şi 9 octombrie 2008, a retribuţiei tarifare nete pentru zilele în care B.G. a fost mandatat de aceasta să o reprezinte şi nu numai acordarea sumei de 501,70 lei, reprezentând onorariul de expert la care a fost obligată pârâta A.V.A.S.
În consecinţă, reclamanta solicită acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1255,30 lei ocazionate de desfăşurarea procesului pe fond şi în apel.
Analizând deciziile atacate, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate şi temeiurilor de drept incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile declarate de A.V.A.S. nu sunt întemeiate pentru considerentele ce succed:
Curtea de Apel, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta V.M. împotriva sentinţei nr. 717 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.V.A.S.; a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul admiterii acţiunii. Drept urmare, a constata că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 800 mp situat în Târgu Jiu, judeţul Dolj, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert S.C., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
La pronunţarea deciziei, instanţa a reţinut cele ce urmează.
Terenul de 7501 mp, proprietatea autorilor reclamantei, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 5323/1924, actului de partaj voluntar nr. 1328/1924, a testamentului din 19.0.1932 şi a actului de donaţie autentificat sub nr. 6736/595 din 16 mai 1938, a trecut la C.A.P. Pandurii Târgu-Jiu - 4000 mp, iar suprafaţa de aproximativ 3000 mp i-a fost transmis reclamantei, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 226 din 24 martie 1971 eliberat de notariatul de Stat Dolj.
Prin titlul de proprietate nr. 1347769 din 28 iulie 1998 emis de Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor i-a fost reconstituit reclamantei dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 6615 mp, diferenţa de 800 mp fiind proprietatea SC C. SA, societate privatizată.
Instanţa de apel reţine calitatea A.V.A.S. de entitate învestită cu soluţionarea notificării faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (3) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, chiar dacă societatea nu a înaintat notificarea către A.V.A.S. Reţine instanţa şi incidenţa dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi art. 27 alin. (2) din aceiaşi lege de reparaţie, cea de-a doua instanţă de fond a reţinut o situaţie de fapt conformă probatoriilor administrate în etapele procesuale parcurse, aplicând corect dispoziţiile legale incidente în cauză.
Astfel, prin notificarea nr. 274/2001 V.M. a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a terenului intravilan de 800 mp deţinut de SC C. SA.
Societatea, prin lichidator judiciar, a respins cererea prin dispoziţia nr. 2902 din 23 septembrie 2004, cu motivarea că societatea s-a privatizat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Faţă de dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea, în speţă, recurenta.
Este nefondată şi critica referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, privind inaplicabilitatea acestei legi de reparaţie atunci când regimul juridic al terenurilor notificate este reglementat de legile fondului funciar, câtă vreme imobilul nu a trecut în patrimoniul C.A.P. Pandurii Târgu Jiu, astfel cum rezultă din procesul-verbal de colectivizare încheiat la 13 iunie 1966.
Terenul în litigiu se află în intravilanul oraşului Târgu Jiu, conform raportului de expertiză şi în patrimoniul SC C. SA, societate comercială privatizată, în prezent lichidată.
Referitor la recursul A.V.A.S. declarat împotriva deciziei civile nr. 283 din 16 aprilie 2009, Înalta Curte reţine:
A.V.A.S., conform deciziei de îndeplinire a procedurii de citare pentru terenul de judecată de la 16 aprilie 2009 ( fila 118 dosar apel), a fost legal citată, cu respectarea dispoziţiilor art. 100 C. proc. civ.
Astfel, verificând actul de procedură, Înalta Curte reţine că arătările precizate sub sancţiunea nulităţii de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., sunt corespunzător completate, în sensul menţionării anului, lunii şi zilei când a fost încheiat, 23 martie 2009; a numelui celui care 1-a încheiat – F.E.; a persoanei căruia i s-a făcut comunicarea şi sediul acesteia - A.V.A.S., sector 1; numele şi calitatea celui căruia i s-a tăcut înmânarea – N.M., referent, seria RR nr. 195586, ora 11, precum şi semnătura agentului.
Pentru considerentele ce preced, recursurile declarate de A.V.A.S. împotriva celor două decizii vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Reclamanta, prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 283 din 16 aprilie 2009, arată că a făcut dovezile necesare acordării cheltuielilor de judecată în privinţa costului biletelor C.F.R. şi a retribuţiei tarifare pentru zilele în care s-a deplasat la instanţă şi anume 8 aprilie 2008, 11 septembrie 2008 şi 9 octombrie 2008.
Susţinerile sunt corecte faţă de adeverinţa eliberată la 29 octombrie 2008 de Agenţia de Voiaj C.F.R. S.A. din care rezultă că mandatarul reclamantei, B.G., a cumpărat bilete pentru datele mai sus arătate pentru ruta Rovinari - Târgu Jiu-Bucureşti, tur şi retur.
De asemenea, potrivit adeverinţei nr. 2526 din 30 octombrie 2009 eliberată de S.C.C.E. Turceni SA – E.M. Jilţ - Mina Tehomir, B.G. are o retribuţie tarifară netă de şut de zi de 88,60 lei şi că pentru aceleaşi zile în care a cumpărat bilete de tren a fost în concediu fără salariu.
Aşadar, cum s-a făcut dovada în recurs a efectuării cheltuielilor de judecată pretinse, conform art. 305 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica Decizia în parte, în sensul obligării pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 990,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei nr. 283 din 16 aprilie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziilor nr. 70 din 29 ianuarie 2009 şi nr. 283 din 16 aprilie 2009 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Admite recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva deciziei nr. 283 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică, în parte, Decizia atacată, în sensul că, obligă pârâta A.V.A.S. la plata sumei de 990,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanta V.M.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9446/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 9296/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
