ICCJ. Decizia nr. 9295/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9295/2009
Dosar nr. 4453/1/2009
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 septembrie 2006 la Tribunalul Dâmboviţa şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamanta C.A. a contestat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa dispoziţia nr. 177 din 7 august 2006 emisă de acesta prin care î-a fost respinsă notificarea prin care a solicitat restituirea prin echivalent a unei suprafeţe de 860 mp teren intravilan şi construcţiile aflate pe acesta, deoarece nu s-au dovedit dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor. In motivare a arătat că imobilul a aparţinut bunicii paterne E.P.S., fiind preluat abuziv de stat, iar construcţiile demolate.
Acţiunea a fost precizată, reclamanta arătând că formează obiectul cauzei, prin raportare la sentinţa de partaj succesoral nr. 423/1961, cota de 1/5 din terenul în suprafaţă de 1285 mp (curţi şi construcţii) situat în Târgovişte, şi etajului corpului de clădire mic, format din camerele 6,7,8 ŞI 9.
Prin sentinţa civilă nr. 1869 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 177 din 7 august 2006 şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la plata prin echivalent a despăgubirilor pentru imobilele construcţii estimate în raportul de expertiză la 73.192 lei şi pentru 257 mp teren situat în intravilanul municipiului Târgovişte, estimat la 57.591 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în baza probatoriului, că reclamanta este nepoată de fiu a autoarei P.E.S. şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite. Succesibilii care după 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul legii, cererea de restituire valorând acceptarea succesiunii.
Sentinţa civilă de partaj nr. 423/1961 reprezintă un titlu de proprietate. Instanţa a mai reţinut că bunurile au fost preluate abuziv de stat,fosta proprietară nu a consimţit în mod liber la înstrăinarea bunurilor, nu s-a întocmit un act autentic privind pretinsa donaţie.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul a formulat apel, considerând-o nelegală şi netemeinică cu motivarea că în calitate de pârât trebuia să figureze Preşedintele Consiliului Judeţean şi nu Consiliul Judeţean. In mod greşit instanţa a luat în discuţie cererea precizatoare a reclamantei, deoarece a fost făcută peste termenul legal de depunere a notificării şi, de asemenea în mod greşit, a fost avută în vedere expertiza efectuată, deoarece aceasta se bazează pe o altă expertiză, efectuată în alt dosar, iar numărul dosarului a fost greşit reţinut de instanţă ca fiind 6869/120/2006, când, în realitate este 6968/120/2006.
Prin Decizia nr. 83 din 16 aprilie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost soluţionată în contradictoriu cu instituţia care a emis dispoziţia, cererea precizatoare nu poate fi considerată o nouă notificare, iar raportul de expertiză constituie un mijloc de probă ce a fost avut în vedere coroborat cu celelalte probatorii.
Împotriva acestei decizii Consiliul Judeţean Dâmboviţa a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ.
Reclamanta nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 cu privire la depunerea notificării şi a înscrisurilor doveditoare.
Decizia este criticată pentru că reclamanta nu a respectat prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 în sensul depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate sau calităţii de moştenitor până la data soluţionării notificării, deşi prin adresa nr. 4399 din 14 iunie 2006 i-a fost solicitat acest lucru.
Nu a fost depusă în termen legal câte o notificare pentru fiecare imobil revendicat, precum şi pentru cota din casa mică şi diferenţa de teren. Sentinţa nr. 423/1961 a Tribunalului popular Târgovişte nu dovedeşte faptul că s-a făcut preluarea moştenirii de la părinţi, respectiv bunică, ca o consecinţă, nefiind dovedită calitatea de proprietar, aşa încât nu este îndreptăţită a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001, chiar dacă se afirmă că statul a preluat imobilul fără titlu. De altfel, nu s-a reţinut care este data preluării imobilului de către stat.
Expertiza tehnică nu poate fi avută în vedere deoarece ea se referă la situaţia bunului în anul 1961 şi nu este relevantă.
Consiliul Judeţean Dâmboviţa nu are calitate procesuală pasivă.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurentul susţine lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului judeţean Dâmboviţa. Referitor la această critică se constată că este nefondată, urmând a fi înlăturată. Acţiunea a fost soluţionată în contradictoriu cu instituţia care a emis dispoziţia, respectiv Consiliul judeţean Dâmboviţa (fila 6 dosar fond).
Criticile referitoare la raportul de expertiză nu se încadrează în dispoziţiile art.304 C. proc. civ.
Referitor la nerespectarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 se constată că acest aspect nu se regăseşte în dispoziţia contestată - care fixează limitele controlului judiciar şi că, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, cererea formulată ulterior nu poate fi considerată o nouă notificare, ci numai o precizare a celei iniţiale.
Criticile invocate direct în recurs şi care nu au făcut obiectul analizei în apel, cu privire la care instanţa nu s-a pronunţat, urmează a nu fi analizate, reţinând omisso medio.
Prin punctul 4 al motivelor de apel se arată că se menţin apărările din concluziile scrise, deşi partea trebuia să formuleze clar şi concis motivele pentru care critică sentinţa primei instanţe, aşa cum prevede art. 287 C. proc. civ.
Pentru considerentele mai sus arătate şi văzând dispoziţiile art. 321 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa împotriva deciziei nr. 83 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9296/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 9285/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
