ICCJ. Decizia nr. 9452/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9452/2009
Dosar nr. 1588/86/2007
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1588/86 din 21 martie 2007, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanţii F.F. şi F.C., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava prin Consiliul Local al municipiului Suceava au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce seva pronunţa, să se anuleze dispoziţia nr. 705 din 19 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Suceava, iar pentru suprafaţa de 375 mp teren expropriat prin Decretul nr. 34/1978, să se emită titlu de proprietate pentru suprafaţa deţinută drept servitute de trecere şi totodată să se constate că valoarea unui teren dreptunghiular cu front la stradă de 24 ml, construibil, este mai mare decât valoarea unei suprafeţe de teren pietros lungi de 80 m şi cu o lăţime medie de 3,5 m, străbătută de-a lungul său de reţeaua de canalizare, improprie oricărei construcţii, utilizată drept cale de acces, urmând ca diferenţa de preţ să le fie restituită conform normelor legale.
In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, prin dispoziţia cu propunerea de acordare a titlurilor de despăgubire nr. 705 din 19 februarie 2007, emisă de Primarul Municipiului Suceava, se recunoaşte notificatorului R.F. calitatea de persoană îndreptăţită, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, însă se respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 375 mp, cu motivarea că unitatea deţinătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie acordate în compensare, în condiţiile în care terenul în cauză este utilizat deja drept servitute de trecere ce a fost aprobată pentru familia F.R., prin Hotărârea nr. 169 din 29 noiembrie 1999 emisă de Consiliul Local al municipiului Suceava, terenul fiind împrejmuit, conform autorizaţiei de construcţie nr. 175 din 19 mai 2000 şi certificatului de urbanism nr. 274 din 14 aprilie 2000.
S-a mai arătat că, prin dispoziţia contestată, se propune acordarea de titluri de despăgubire la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru suprafaţa de 240 mp numitului R.F., însă în conformitate cu Decretul nr. 34/1978, acestuia i-a fost expropriată suprafaţa de 375 mp şi nu 240 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 867 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Suceava a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii F.F. şi F.C., a desfiinţat dispoziţia nr. 705 din 19 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Suceava şi a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai persoanei îndreptăţite F.R., a suprafeţei de 375 mp teren, identică cu parte din vechea parcelă nr. 1190/126 din C.F. 3470 a comunei cadastrale Suceava, evidenţiată cu galben în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit de expert A.M.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, terenul de 375 mp, ce include parcela de 240 mp pentru care s-a aprobat servitutea de trecere, face parte din domeniul privat al municipiului Suceava, iar în prezent această cale de acces la drumul public nu este folosită de alţi vecini, vecina de la sud H.F. având altă ieşire la drumul public.
Având în vedere că raportul de expertiză topo nu a fost contestat de reclamanţi în termenul prevăzut de art. 212 alin. (2) C. proc. civ. şi că prin acest raport se constată că terenul de 375 mp ce a fost expropriat de la autorul reclamanţilor face parte din domeniul privat al Municipiului Suceava, pe el nu sunt edificate în prezent alte construcţii şi este folosit parţial - în limita suprafeţei de 240 mp - tot de reclamanţi, ca servitute de trecere, fără a mai fi folosit şi de alte persoane, s-a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a suprafeţei de 375 mp teren, în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că, prin probele administrate în cauză, reclamanţii nu au dovedit că terenul ce a fost expropriat de la autorul lor se află pe alt amplasament şi că ar avea o valoare mai mare decât cel identificat de expert A.M., evidenţiat cu galben în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză, astfel că solicitarea lor de a fi obligat pârâtul la o diferenţă de preţ este neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 137 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 867 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, a schimbat în parte această sentinţă civilă, în sensul că, admiţând acţiunea în totalitate (în loc de „în parte"), a menţinut dispoziţiile de desfiinţare a dispoziţiei nr. 705 din 9 februarie 2007 emise de Primarul Municipiului Suceava şi de restituire în natură a suprafeţei de teren de 375 mp şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri în sumă de 101.250 lei.
Împotriva deciziei civile nr. 137 din 3 decembrie 2008 a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi formulând următoarele critici:
Instanţa de apel a ignorat împrejurarea că, în motivele de apel s-a arătat că nu a fost posibilă restituirea în natură a terenului întrucât unitatea deţinătoare nu are bunuri sau terenuri care să poată fi acordate în compensare.
Instanţa de apel a reţinut, cu încălcarea dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, că, atunci când nu este posibilă restituirea în natură se cuvin măsuri reparatorii ce constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii echivalente, ori despăgubiri.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce succed.
Conform dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite."
Se constată că, în speţă, situaţia de fapt nu a fost lămurită pe deplin.
Prin dispoziţia nr. 705 din 19 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Suceava s-a respins notificarea formulată de către R.F. privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 375 mp şi s-a propus acordarea de titluri de despăgubire la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 240 mp numitului R.F., întrucât unitatea deţinătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie acordate în compensare şi nu poate presta servicii.
Este de necontestat împrejurarea că de la F.R. a fost expropriată suprafaţa de 375 mp teren (aşa cum rezultă din tabelul nominal cuprinzând proprietarii ale căror imobile au fost expropriate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 34/1978 - fila 46 dosar fond), însă, faţă de suplimentul de expertiză efectuat în apel, rezultă că acest teren este integral ocupat de un bloc de locuinţe şi prin urmare nu poate fi restituit în natură.
Totodată, din considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel, rezultă că fosta proprietate expropriată a reclamanţilor nu se identifică cu terenul ce are destinaţia de ieşire la drumul public şi este colorată cu galben în planurile anexă ale expertizei şi al suplimentului la expertiză, contrar celor stabilite de tribunal.
De asemenea, din suplimentul la raportul de expertiză (fila 28 dosar apel) rezultă că: „într-adevăr, suprafaţa de 375 mp ce a aparţinut lui F.R. şi a fost expropriată (...) nu se identifică cu suprafaţa de 375 mp pe care s-a aprobat servitute de trecere pentru familia F.R. prin Hotărârea nr. 169 din 29 noiembrie 1999 a Consiliului local al municipiului Suceava"; suprafaţa de 358 mp (evaluată la 193.320 Ron), identificată în tabelul suprafeţei de 375 mp ce a făcut obiectul exproprierii, aparţine în prezent Statului Român şi include parte din blocul de locuinţe nr. 30 şi spaţiu aferent acestei părţi aflat între bloc şi limita f-g-h, precum şi cel dintre bloc şi str. (respectiv între bloc şi trotuarul aferent străzii).
Instanţa de apel a reţinut că se poate restitui în natură suprafaţa de teren de 375 mp, fără însă a se stabili fără echivoc dacă suprafaţa de teren pentru care s-a dispus restituirea în natură este liberă şi dacă este posibilă compensarea cu terenul ce asigură ieşirea la drumul public (în ce măsură acesta reprezintă sau nu o cale de acces la drumul public), nefiind analizate nici susţinerile apelantului-pârât Municipiul Suceava prin Primar, formulate în cererea de apel, potrivit cărora restituirea suprafeţei de 240 mp, pentru care a fost făcută dovada proprietăţii, nu a fost posibilă întrucât unitatea deţinătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie acordate în compensare.
Ca atare, pentru clarificarea acestor aspecte se impune suplimentarea probatoriului, astfel că recursul se va admite şi se va casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea suplimentării probatoriului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar împotriva deciziei civile nr. 137 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9455/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9449/2009. Civil → |
|---|
